CIMITIRUL VESEL – SĂPÂNȚA

          ” Maramureș plai cu flori” sau Maramureș plai al veseliei. Poate una din cele mai frumoase zone ale României, locul unde tradițiile încă se mai respectă, locul unde oamenii sunt bucuroși de oaspeți. Odată ajuns pe aceste meleaguri cu greu te vei da plecat și atunci când ești departe de țara Maramureșului  cu gândul acolo vei sta.

În acest colț de Românie există ceva nemaiîntâlnit, un loc unde moartea este tratată cu zâmbete –Cimitirul Vesel de la Săpânța.

Da, am ajuns acolo unde omenii nu văd moartea ca pe ceva tragic, o consideră  o plecare pe alt tărâm,  plecați cu speranța de a întâlni zeul suprem -Zamolxe.

Foarte rar, în lumea arhaică găsim cimitirul în mijlocul satului și niciunde vizitat de turiști, pe când la Săpânța este posibil.

        Ne adaptăm situație, curioși până peste urechi pășim în cimitirul  vesel. Plătim biletul pentru vizitare, 4 lei, (preț bilet în 2011) nu am  primit tradiționalul cupon, ci câte un mic suvenir.

          La peste 35 de grade C. noi hoinăream printre morminte amuzându-ne citind mesajele de pe cruci. Este un mod de a uita de caniculă. Când căldura a câștigat ne-am strecurat printre schele în biserică, este în restaurare.

          În acest cimitir nimeni nu jelea, toată lumea avea zâmbetul pe buze. Din epitaful  de pe cruce  poate afla oricine ce fel de viață a dus respectivul/a.

          În partea stângă în cimitir există și casa  “ucenicului”. Urăm și noi treptele,  timid de parcă ne așteptam să fie cineva acolo, ghidați de mirosul puternic de vopsea, sus, dăm peste un meșter ce lucra cu migală un “exponat”. Aflăm  că este ucenicul lui STAN  IOAN  PĂTRAȘ. Un alt ucenic, fratele acestuia, se afla la casa memorială, unde sculpta scenele și epitafurile de  pe cruci.

          Discutând cu “ucenicul” am aflat că după ce moare o persoană, rudele comandă crucea, lăsând date despre  ocupație, copii, modul în care a murit.

          Crucile se fac din lemn de stejar foarte bine uscat, se lucrează doar manual. Predomină “Albastrul de Săpânța”.

 Nici nu ne-am dat seama când au trecut aproape două ore petrecute printre cruci și morminte. Nu am avut nicio clipă senzația că am fi într-un cimitir adevărat.

Este locul unde ne-am întoarce cu mare drag, ne mândrim că există un asemenea loc la noi în România și îți recomandăm să-l vizitezi. Sau ai fost pe acolo? Cu ce impresie te-ai întors?

         De la Cimitir am pornit spre casa memorială  STAN IOAN PĂTRAȘ, care se află la aproximativ 500 m. de cimitir. Din păcate era ora destul de înaintată și programul de vizitare se terminase.

Tu ai fost la Săpânța, te-a impresionat cimitirul …vesel?

Cum ajungi la Săpânța:

– Pe   E. 58 -Baia Mare- Sighetu  Marmației –60km  apoi pe DN.19  – Săpânța 18 km.

– noi am vizitat Cimitirul Vesel pe 8 iulie 2011.

Share Button

Comments (3)

  1. aloeveragel

    Cimitirul vesel de la Sapanta si-a capatat denumirea datorita crucilor de pe morminte care sunt foarte colorate si inscriptionate cu poezii satirice si epitafe. Acesta a devenit de-a lungul timpului un obiectiv turistic ce a adus o oarecare faima localitatii in care se gaseste – Sapanta.

    Cimitirul a fost construit la mijlocul anilor 1930 de catre artistul popular Stan Ion Patras – sculptor, pictor si poet. Timp de mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn in stilul caracteristic si “vesel”, traditie de a carei continuitate s-a ocupat dupa moartea sa ucenicul Dumitru Pop Tincu. Pentru pictarea scenelor, se foloseau culori tari: “albastru de Sapanta”, verde, galben, rosu, alb.

    Reply
  2. hoinariromani

    Ilda -trebuie sa iti doresti doar sa ajungi intr-un anumit loc, nici nu ai sa stii cand te vor purta pasii prin locurile respective.
    Mie mi-a placut tare mult la Sapanta, la Cimitirul Vesel, oamenii calmi si foarte amabili.
    Iar cand ajungi in cimitir nu stii in fata carei cruci sa te opresti.
    Eu am ramas impresionata de basoreliefurile de pe cruci. Iar cand citesti un epitaf nu ai nevoie de mai multe lecturi sa il retii. Sunt ca niste bancuri bune.

    Reply
  3. ilda76

    Oare cand voi ajunge si eu?!
    Tare mult imi doresc sa-l vizitez; dorinta vizeaza de altfel intreaga zona!:)
    Multumim pentru post, mi-a placut!

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.