PEȘTERA DÂMBOVICIOARA

Vizită la PEȘTERA DÂMBOVICIOARA – Cheile Dâmbovicioarei

      Superbă zona, păcat că este accesibilă oricui.

      La intrarea în Parcul Națioanal Piatra Craiului  este o gheretă în care stă o persoană  și încasează o taxă. Nu pe mașină, ci pe turist, 2 lei /persoană. Chiar dacă ești pe jos tot plătești taxa. O chestiune bună, credem că din acei bani se plătește și curățenia din Chei.

          Înaintăm încet cu geamurile deschise  să profităm de aerul curat de munte, dar după câteva curbe surpriză    😀   miros de fum, de grătar. Ne întrebăm și noi …retoric desigur  “este voie să se facă foc într-o rezervație naturală”??   
Am consultat regulamentul parcului natural și: articolele 29-31 ne indică clar unde ai voie  să campezi – adică în locuri special amenajate, unde ai voie să aprinzi focul – numai în campinguri, zone neîmpădurite, altfel este strict interzis, unde ai voie să arunci gunoaie – adică niciunde, e de datoria turiștilor să le  arunce în locuri special amenajate, nu pe râu cum se întâmplă în acest loc.

Da, poate ai să ne reproșezi că și noi am intrat cu mașina în rezervație, sincer am fi lăsat mașina unde se plătește taxa…dacă era o parcare amenajată, dar…

 

Am fost întâmpinați de un copil tare simpatic și isteț. Cuvintele lui au fost: “Bună ziua!  Astăzi eu voi fi ghidul dumneavoastră”      🙂

          Pornim după el , ascultăm cât de frumos începe să ne povestească, dar  surpriza   🙁   “nește melomani” s-au găsit să asculte manele  în peșteră   🙁  asta mai lipsea. Desigur și grupul lor avea un copil  care era ghid. Degeaba, erau concentrați la “superba melodie”. Oare de ce au mai intrat??? Poate doar sa  facă poze să se laude cu ele pe facebook că au mai bifat un loc turistic, că au deranjat pe cei din jur….    🙁  Bine că erau grăbiți și au plecat, desigur atenționați de alte grupuri de turiști.

În sfârșit ne-am bucurat în liniște de explicațiile  micuțului ghid. Încet am  intram în poveste și am dat uitării evenimentele anterioare.

         Practic vizitarea peșterii nu durează foarte mult, însă legendele te captivează  și te trimit în trecut.

          Din poveștile micuțului ghid am rămas și cu câteva idei despre peșteră pe care le conturăm aici pentru voi. Sperăm să vă determine să-i faceți  o vizită cât de curând.

         Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dâmbovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Hai că ajungem la perioada cu dinozauri …ei nici chiar așa.

Acum albia pârâului nu mai trece prin peșteră, dar pe lângă îl observați cu siguranță.

Temperatura în peșteră e numai bună pentru a te răcori pe timp de caniculă,  10 – 12 °C și cu o umiditate moderată.

Lungimea peșterii este de 555 m, însă lățimea galeriilor ajunge și la 3-4 m, iar înălțimea pe alocuri ajunge și la 4-5 m.

Peștera este cunoscută de înainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor. Ulterior  a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzătoarea a doi tâlhari cunoscuți la acea vreme, și chiar ascunzișul unui urs.

Să nu vă fie  frică de coloniile de lilieci care trăiesc în peșteră, aceasta este iluminată, așa că pășiți cu încredere.

        Concentrați-vă pe atracțiile peșterii care sunt reprezentate de formațiuni geologice deosebite. Printre acestea amintim de – labă de urs, aripă de acvilă, cap de șarpe, piele de tigru, căpșună. Uluitoare este și povestea ieșirii secrete, care se spune că a fost astupată de localnici. Se mai spune că în peșteră a trăit și un pusnic.

Nici poveștile despre haiducii care adunau comori în această peșteră nu sunt de ratat.

         Din păcate peștera a fost  poluată  pe  la jumătatea secolului XIX, datorită sistemului de iluminat rudimentar, din torțe și lumânări și chiar focuri deschise, tavanul și pereții peșterii au fost afectați de fum. Acest efect a dus la diminuarea faunei peșterii.  Dăunător a fost și iluminatul modern ce a dus la apariția unor specii de plante neobișnuite pentru ecosistemul de peșteră, în imediata apropiere a lămpilor de iluminat.

         Hai că nu a fost așa rău cum a început mica excursie, am plecat cu ceva informații și cu zâmbetul pe buze din micuța peșteră.

Am mai pierdut timpul prin împrejurimi admirând casele argeșene și pensiunile din lemn frumos dichisite cu grădini cu flori.

          Este o zonă superbă, liniștită, cazare este  la prețuri acceptabile. Am zăbovit la restaurantul de lângă peștera,  pe sub care trece râul Dâmbovicioara, ne-am delectat papilele gustative cu  un păstrăv delicios.

Poate nu știi:

          Pe culoarul Bran-Rucăr, la mai puțin de 20 km de zona Bran, în jud. Argeș este localizată Peștera Dâmbovicioara.

Cum ajungi la Peștera Dâmbovicioara: