VÂRFUL OMU
Traseu PIATRA ARSĂ- BABELE- VÂRFUL OMU- BABELE- PIATRA ARSÂ
PIATRA ARSĂ- ora 8:00
BABELE – ora 8:36 (2026 m)
Plecare BABELE – ora 9:20
VÂRFUL OMU-ora 11:45 (2505 m)
-marcaj banda galbenă
Data: sâmbătă 23 iunie 2012
Traseu notat pe indicator de la Babele la VF. Omu 2 -2 1/2 ore.
Nu este sursa de apă.
Vizualizaţi Traseu Hoinari Piatra arsa -Vf. Omu pe o hartă mai mare
Plecare București-Sinaia -Piatra Arsă (cu mașina)
Doi ani am visat să urcăm pe VÂRFUL OMU, nu prea găseam momentul sau nu ne-am dorit cu adevărat.
Într-o sâmbătă am luat doi prieteni și am pornit la drum, să ne aventurăm spre cea mai mare altitudine din România, altitudine unde locuiește cineva permanent.
Drumul de la București la Sinaia a fost foarte bun (DN 1), fără aglomerație. 🙂 Din Sinaia am pornit spre Târgoviște (DN 71). După 7 km am făcut dreapta, sunt și indicatoare, pe drum național, apoi dreapta, pe DJ 714, către Cabana Cuibul Dorului (drum închis iarna). Aici ne-a întâmpinat cea mai frumoasă șosea pe care am parcurs-o în toate împrejurimile. TransBucegi. Are 8-9 km de asfalt proaspăt așternut și este extrem de virajată și de îngustă, se continuă drumul asfaltat până la bifurcația ce duce spre Piatra Arsă și spre Lacul Bolboci. De aici am făcut dreapta, tot drum asfaltat dar are și o porțiune doar cu pietriș, urmează a fi asfaltat, utilajele staționau momentan pe marginea drumului, (porțiune de drum cu pietriș aproximativ 2-3 km) .
(Poza cu marcajul pe panou de unde am pornit pe jos)
Aici ne-am pus bocancii și la drum cu zâmbetul pe buze, la ora 8:00 părăseam “parcarea”, ne îndreptam spre Babele și spre bătrânul Sfinx. Drumul foarte ușor, fără probleme unde mai pui că eram acompaniați de cântecele păsărilor, care parcă se întreceau în triluri.
Am ajuns repede la Babele. La 8:36 sosire la Babele.
Ne așteptam sa fie turiști, dar abia ce îi număram pe degetele de la o mână, era prea dimineață, 8:30. Telecabina urca și cobora aproape goală.
Am zăbovit un pic pe lângă Babe și pe lână Sfinx, ne-am așezat la umbra Sfinxului să servim micul dejun, intre timp mai soseau turiști, unii cu telecabina, alții pe jos.
La 9:20 am pornit spre VÂRFUL OMU foarte încântați cu toții.
Mergem putin și ajungem o gașcă mare de turiști, printre care și pantofari, papucari și “doamne îmbrăcate cu fuste” OFFF, porniți cu toții spre Vf. Omu.
Pot sa meargă și desculț merg pe riscul lor, praf, pietriș, teren accidentat unde se poate aluneca, plus că pe munte vremea se poate schimba de la un moment la altul. Dacă nu erau echipați măcar cu bocanci…nu cred ca aveau trusa de prim-ajutor la ei :)) în cazul în care alunecau pe pietriș sau… doamne ferește ceva mai rău.
Continuăm traseul admirând spectaculoșii munți.
Alți turiști pe traseu…
Am rămas surprinși plăcut văzând așa multa lume pe traseu, în mare parte civilizați. Dar weekendul și vremea bună au scos iubitorii de munte la plimbare.
De aici am început să ne întâlnim cu oameni care coborau de pe Vf. Omu, cel mai probabil au stat peste noapte acolo sau au urcat pe alt traseu.
Și hoinărița mică și verde 🙂
Yuhuu!! Ajungem….
Și am ajuns…
Minunatele floricele pentru voi!!
Am admirat împrejurimile, am bifat în agendă un alt traseu pentru o altă coborâre de pe Vf. Omu și ne-am așezat să servim prânzul.
Desigur că la masă am avut și niște musafiri tare drăgălași și înfometați, așa că nu ne-a lăsat inima și am împărțit cu ei masa. Ei erau mai flămânzi decât noi, mâncau sărăcuții legumele din sandviș. Cel mic era adorabil.
Câteva poze și repede ne-am strâns lucrurile și la drum, eram amenințați de ceață și se auzeau tunete.
Plecare de pe Vf. Omu ora 12:50.
La coborâre surpriză… oameni ECO, erau cu bicicletele. Bravo lor că au reușit să urce cu bicicletele după ei, nu cred ca au mers pe ele pe tot traseul, nu aveau cum.
Încercăm să mărim pasul, ceața și tunetele ne amenințau din ce în ce mai mult.
Asta venea în urma noastră 🙂
La coborâre mai întâlneam iubitori de munte care urcau, unii erau deja echipați cu pelerine.
Sosire Cabana Babele ora 14:20
Aproape de Babele și de Sfinx (am mai făcut 5 minute) a început să cadă câteva picături, dar ce picături ca erau amestecate cu gheață și o ceață de abia vedeam pe unde călcam. Ne-am adăpostit la Cabana Babele, am stat aproape 20 minute și s-a oprit ploaia.
Am făcut un scurt maraton până la Piatra Arsă , la ora 15 eram deja la mașina (platoul Piatra Arsă ) schimbați și gata de întoarcere spre București.
Noi am fi vrut să mergem spre BOLBOCI, PADINA, PEȘTERA, timp era… însă ploaia ne-a trimis acasă. Așa că avem un motiv în plus să mai mergem în zona respectivă.
La puțin timp a început o ploaie rapidă cu tunete și fulgere, piatra cât aluna și mai mare,valuri de ceată, nu se putea înainta așa că am tras pe dreapta și am așteptat 30-40 de minute să treacă vijelia.
Până la ieșire din Sinaia drumul a fost foarte greu, șuvoaiele de apă se scurgeau de pe versanți pe șosea, cădeau și pietre, unele aduse de apă.
Una peste alta a fost o zi superbă.
La ora 18 eram în București.
Şi da, am fost în “ghetele lui Adam” şi la Omu…şi la Babe… şi la Cruce. Ce dacă se uitau cam chiorâş alpiniştii`nghetuiţi în telecabină? Oare ei n-au auzit de barefoot climbing? Dar voi aţi auzit de “barefooter”. Ăla`s io: Dinu !!! 😀
Vă doresc sănătate; cea mai mare bogăţie a omului pe Pământ…
Foarte frumos…
Întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc prin ţara mea ~ România. Şi la mare… dar, mai mult pe munte. Şi… iubind foarte mult pe mama Natură, n-am călcat-o decât… DESCULŢ ! Iar ea mi-a mulţumit dându-mi sănătate. 🙂
Oh, ce frumos ai spus!!! Ma duci cu gandul la copilarie si la diminetile cu iarba plina de roua…
Daca pretuim si respectam natura ea ne recompenseaza cu cel mai frumos dar -Sanatatea.
Da, exact. Eu umblând foarte mult timp desculţ, am fost întotdeauna mai aproape de Ea, de mama Natură. Adică… eu neavând acele “instrumente de tortură” (numite adidaşi, de exemplu), între mine şi natură n-a existat nici o barieră. Astfel încât eu am putut simţi cum bioenergia telurică mi-a invadat trupul, intrând prin picioarele goale. Concomitent, am simţit şi bioenergia Universului care a pătruns prin creştetul capului. Iar aceste două forme de energie subtilă s-au unit în zona inimii, prin Iubire.
Eu sunt un om senzitiv, adică-mi place să simt (să ştiu) pe ce calc. Îmi place să merg desculţ mai ales prin iarba verde încărcată de roua dimineţilor senine – Cura lui Sebastian Kneipp. Însă nici zăpada proaspătă şi pufoasă nu-mi displace… 😛
Si noi voiam sa mergem la Omu sambata si pe Bucsoiu, dar am consultat starea vremii inainte si stiam ca va fi furtuna. Asa ca am renuntat. Si bine am facut se pare! O sa ajungem si noi, candva, pe Omu. De-abia asteptam!
Am consultat si noi starea vremii, am vazut ca dupa amiaza se anuntau ploi. Am avut noroc, cand a inceput furtuna eram deja in drum spre Bucuresti. Pe traseul pe care am fost noi acum este relativ usor de mers, e mai greu pe Jepi.
Sa vi se indeplineasca dorinta de a urca pe Omu!
Nu “s-a copt”, a fost racoare in casa. Data viitoare cand mergem doar noi doi o luam si pe ea.
Da ne-am distrat, ne-am simtit foarte bine, vremea a fost buna.
Cum Molly nu a fost cu voi? Pai ai lasat bietul copil sa se coaca aici, sa vezi ce alerga pe acolo.
Ce bine ca v-ati distrat…ca de a fost super dupa poze.