CETATEA POENARI

          Pe 1 decembrie am hoinărit ca niște adevărați români.  Am pornit pe urmele lui  Vlad Țepeș la CETATEA POENARI.

          Dimineața la ora 9 am plecat din București, vreme bună, cu puține regrete că nu am rămas să urmărim parada din oraș.  🙂

         Cu cât ne apropiam de Argeș picăturile de ploaie se înmulțeau, dar nu au reușit să ne strice planurile.  🙂  La 12:40 eram echipați pentru a cuceri cele 1480 de trepte  spre cetate. Desigur că pe tot parcursul drumului la urcare a plouat mocănește. Am ajuns sus uzi ca niște șoricei, însă priveliștea  ce avea să ni se întindă la picioare era  superbă.

         La hoinareală alături de noi au  participat și doi prieteni, în gașcă mai mare și timpul curge altfel,  nici nu am băgat de seamă când am ajuns la poarta cetății, 13:15.

          Chiar dacă vremea era  bacoviană în acea zi, cetatea a avut parte de o mulțime de vizitatori.

Biletul de vizitare  este de 5 lei/ adulți.

Nu există taxă foto/ video.

          Prima și singura imagine puțin înspăimântătoare a fost cea de lângă cetate, două manechine erau ” trase în țeapă”. Pe eșafod trona ghilotina, spânzurătoarea și securea (toporul).

          Ruinele cetății nu ne-au dat senzația de groază, nici prezența lui Dracula nu s-a simțit cât am stat noi acolo.   🙂

          Ruinele  sunt bine conservate, din păcate  ca unele  ziduri ale bătrânei cetăți  nu au scăpat de scrijelitul unor  “indivizi  interesanți” care au considerat că este necesar să-și lase urmele trecerii pe acolo.  Poate vor fi bântuiți de Țepeș    😀

          Prin pădurea golașă se vedea   foarte bine drumul ce duce spre Barajul Vidraru.

          Drapelul României flutura voios ancorat pe Turnul Central, care a fost construit în jurul anului 1400 ca și turn de observare (se pare).

          La coborâre am avut parte de vreme bună,    🙂 așa că  am avut chef și de ședințe foto. Culmea că la coborâre  am avut impresia că nu se mai terminau treptele deși le-am numărat să vedem dacă sunt toate cele 1480. Și au fost.

Și cetatea de jos (din șosea).

– este deschisă ( se poate vizita pe tot parcursul anului)

– Cetatea Poenari este  situată la 4 km de Barajul Vidraru, DN 7 C ( județul Argeș)  există indicator .

– este construită în stâncă la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea.

-Cetatea  Poenari, este menționată pentru prima data în  1453.

Construcția alungită cu ziduri groase de 2-3 metri și 5 turnuri de apărare a avut parte de un singur asediu, cel al turcilor din vara lui 1462.

Partea  nordică a zidului s-a prăbușit în cutremurul din 1915.

– a fost propietatea familiei Vlad Dracul.

           O legendă spune că Vlad Țepeș  ajungând la conducerea  țării în anul 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatălui – pe unii dintre ei i-a tras în țeapă, iar pe alții i-a obligat să meargă  pe jos din capitala din acea vreme, Târgoviște, până la Poenari.   Acolo să construiască  o fortăreață  pe ruinele vechiului avanpost.

Am ajuns la Cetatea Poenari pe 1 decembrie 2012