Pe 1 decembrie am hoinărit ca niște adevărați români. Am pornit pe urmele lui Vlad Țepeș la CETATEA POENARI.
Dimineața la ora 9 am plecat din București, vreme bună, cu puține regrete că nu am rămas să urmărim parada din oraș. 🙂
Cu cât ne apropiam de Argeș picăturile de ploaie se înmulțeau, dar nu au reușit să ne strice planurile. 🙂 La 12:40 eram echipați pentru a cuceri cele 1480 de trepte spre cetate. Desigur că pe tot parcursul drumului la urcare a plouat mocănește. Am ajuns sus uzi ca niște șoricei, însă priveliștea ce avea să ni se întindă la picioare era superbă.
La hoinareală alături de noi au participat și doi prieteni, în gașcă mai mare și timpul curge altfel, nici nu am băgat de seamă când am ajuns la poarta cetății, 13:15.
Chiar dacă vremea era bacoviană în acea zi, cetatea a avut parte de o mulțime de vizitatori.
Biletul de vizitare este de 5 lei/ adulți.
Nu există taxă foto/ video.
Prima și singura imagine puțin înspăimântătoare a fost cea de lângă cetate, două manechine erau ” trase în țeapă”. Pe eșafod trona ghilotina, spânzurătoarea și securea (toporul).
Ruinele cetății nu ne-au dat senzația de groază, nici prezența lui Dracula nu s-a simțit cât am stat noi acolo. 🙂
Ruinele sunt bine conservate, din păcate ca unele ziduri ale bătrânei cetăți nu au scăpat de scrijelitul unor “indivizi interesanți” care au considerat că este necesar să-și lase urmele trecerii pe acolo. Poate vor fi bântuiți de Țepeș 😀
Prin pădurea golașă se vedea foarte bine drumul ce duce spre Barajul Vidraru.
Drapelul României flutura voios ancorat pe Turnul Central, care a fost construit în jurul anului 1400 ca și turn de observare (se pare).
La coborâre am avut parte de vreme bună, 🙂 așa că am avut chef și de ședințe foto. Culmea că la coborâre am avut impresia că nu se mai terminau treptele deși le-am numărat să vedem dacă sunt toate cele 1480. Și au fost.
Și cetatea de jos (din șosea).
– este deschisă ( se poate vizita pe tot parcursul anului)
– Cetatea Poenari este situată la 4 km de Barajul Vidraru, DN 7 C ( județul Argeș) există indicator .
– este construită în stâncă la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea.
-Cetatea Poenari, este menționată pentru prima data în 1453.
Construcția alungită cu ziduri groase de 2-3 metri și 5 turnuri de apărare a avut parte de un singur asediu, cel al turcilor din vara lui 1462.
Partea nordică a zidului s-a prăbușit în cutremurul din 1915.
– a fost propietatea familiei Vlad Dracul.
O legendă spune că Vlad Țepeș ajungând la conducerea țării în anul 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatălui – pe unii dintre ei i-a tras în țeapă, iar pe alții i-a obligat să meargă pe jos din capitala din acea vreme, Târgoviște, până la Poenari. Acolo să construiască o fortăreață pe ruinele vechiului avanpost.
Am ajuns la Cetatea Poenari pe 1 decembrie 2012
Felicitari pentru tura! In cele doua dati cand am fost la Poenari, nu existau “trasii in teapa” si esafodul, dar aflasem de existenta lor si doar pentru ele si tot m-as intoarce. Cand am fost eu la Poenari exista taxa foto, dar n-o prea platea nimeni, toata lumea se ascundeam dupa ziduri si facea poze la greu. O mica rectificare: Jules Verne a si calatorit prin Romania,ascultand si culegand diferite legende, intr-adevar, dar Castelul din Carpati nu este cetatea Poenari, ci Cetatea Colti, de la poalele Retezatului: http://www.hailabord.ro/2011/12/jules-verne-venit-in-romania-si-ne.html
Calatorii cat mai frumoase si in continuare!
Multumesc pentru rectificari!
Merita sa-i mai faceti o vizita.
Cat despre taxa foto… ne-a vazut domnul de acolo cu aparatele dar…daca nu a cerut bani nici noi nu am insistat 🙂