OBICEIURI DE ANUL NOU!

          În nicio altă  zonă a ţării obiceiurile de Anul Nou nu cunosc o atât de mare varietate de manifestări folclorice că în Bucovina şi Moldova.

          Transmise   din generaţie în generaţie, obiceiurile tradiţionale au fost într-o permanentă transformare. Ajungând în zilele noastre ca  nişte spectacole grandioase care captează atenţia întregii comunităţi.


La trecerea dintre ani în satele din Bucovina şi Moldova eşti întâmpinat de o atmosferă unică ce-ţi dă trăiri emoţionale intense.

          În lumea satului din aceste zone ale ţării trecerea dintre ani este sărbătorită atât în intimitatea locuinţelor căt şi în centrul satului. Se spune că de Anul Nou este cel mai bun moment să se facă prognoze meteo pentru întreg anul. Se verifică  lunile ploiose cu ajutorul foilor de ceapă  şi cât de roditor va fi anul ce tocmai începe, cu cărbuni.

          Ceea ce distinge zona Bucovinei şi a Moldovei de celelalte zone ale ţării  sunt URĂTURILE ŞI JOCURILE CU MĂŞTI concentrate în obiceiuri care şi-au păstrat farmecul  peste ani.

         Ziua ajunului  anului nou  este una din zilele aşteptate de copii pentru a merge cu PLUGUŞORUL. Copii se pregătesc din timp, învată  urăturile, îşi lustruiesc clopoţeii în aşa fel încât clinchetul lor să se audă dincolo de ferestrele aburite. Se organizează în grupuri şi pornesc la colindat prin sat imediat după prânz. În unele sate încă mai folosesc şi buhaiul la urat, ( instrument construit dintr-un butoiaş de lemn cu capetele acoperite cu piele de animal, iar firele care scot sunetul sunt  din  fire de păr de coadă de cal) Urătorii sunt răsplătiţi cu nuci, colaci, mere şi bani. Pe 1 ianuarie pornesc spre aceleaşi locuinţe cu Sorcova  sau semănatul,  seamănă  simbolic în curtea gospodarilor cu grâu sau orez spunând şi câteva versuri specifice:

“Sorcova, vesela

Să trăiţi sş înfloriţi

Ca un măr, ca un păr

Ca un fir de trandafir.

Tare ca piatra, iute ca săgeata

Tare ca fierul, iute ca oţelul.

La anul şi la mulţi ani!”

          Umblatul cu pluguşorul în unele zone era în felul următor:  Un grup de băieţi şi fete mergeau cu un plug adevărat la care puneau doi boi, pe plug puneau un brad decorat cu hârtie colorată. La fiecare casă urau şi trăgeau o brazdă în curte.

          În ajunul anului nou seara se desfaşoară  PARADA MASCAŢILOR. În centrul satului în faţa comunităţii îşi fac apariţia tineri costumaţi întruchipând cele mai bizare personaje din mitologie. Au rolul de a speria spiretele rele. Aceştia  însoţiţi de  muzicanti şi  alte persoane  pornesc să  “colinde” la fiecare casă din sat.

          Pe lângă parada mascaţilor întâlnim şi JOCUL CAPREI – masca costumului de capră este construit dintr-un cap de capră sculptat din lemn. Are maxilarul inferior mobil legat cu o sfoară pentru a face zgomot. Capul este decorat cu două corniţe, între ele aflându-se oglinzi, panglici multicolore şi mărgele cusute. Persoana care joacă capra este acoperită:  în Bucovina cu (scoarţă, lăicer  cu flori cât mai colorate) în Moldova este folosită  o scoarţă   peste care sunt cusute panglici colorate, în diagonală.

          Jocul caprei se desfăşoară pe un fundal muzical interpretat, în general, la fluier. Un alt personaj este “ciobanul” care contribuie cu strigăturile :

“I

Vine capra de la munte
Cu steluţe albe-n frunte.
Asta-i capra-adevarată.
Ţa, Ţa, Ţa, căpriţă, ţa!
Gazdele sa-ţi dea paraua
Şi să-ţi umple teşchereaua!
Hai căpriţă să jucăm,
Ţa, Ţa, Ţa, căpriţă, ţa! Măi!
II:
Câte şindrile pe casă, atâţia galbeni pe masă!
Câte pene pe cocoşi, atâţia copii frumoşi!
Câte flori sunt în livadă, atâţia galbeni în ladă!
Câţi cărbuni sunt în cuptor, atâtea vite-n obor!
Zi, măi! Da’ mai zi, măi!
III:
Gazdele să-ţi dea paraua
Şi să-ţi umple teşchereaua!
Hai căpriţă  să plecăm!
Ţa, căprïţă , ţa!”      De pe  Colinde şi Urături 

          Jocul caprei se poate desfăşura sub mai multe forme:  capra simulează  că  se urcă în copac, apoi se îmbolnăveşte şi moare, căzând la pământ. Moment în care ciobanul intră în panică, urmând un dialog straniu cu animalul. În cele din urmă capra reînvie ajutată  de medic  spre bucuria tuturor. Glumele şi ghiduşiile animalului reluându-şi cursul.

          Un alt obicei este JOCUL URSULUI,  în Moldova este mai puţin întâlnit, însă în Bucovina încă se mai practică .

Cel care joacă ursul este îmbrăcat în piele de urs în urechile blănii de urs sunt puşi ciucuri roşii. Cei mai veritabili urşii  se pot vedea în: Bosanci, Udeşti, Chilişeni, Ştirbat, Poieni, Boroaia şi în zona Câmpulung, în special la Sadova şi la Fundu Moldovei (Bucovina).

          Un joc spectaculos  de etalare de forţă şi vitalitate este simbolul regenerării vegetale. Astfel, rostogolirea urşilor în cerc, bătutul şi moartea ursului, apoi învierea miraculoasă ca şi urcarea acestuia pe bâta (toiag), redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarna şi să vestească primăvara.

          JOCUL CĂLUŞARILOR  (CĂIUŢILOR) este cel mai practicat atât în Moldova cât şi  în Bucovina dar şi în alte zone ale ţării. Acest obicei este practicat acum mai mult pentru spectaculozitatea dansului, nu pentru semnificaţia arhaică ( protejarea  gospodăriilor şi a bisericilor de spiritele rele).

            Cei care  fac parte din grupul căluşarilor desfăşoară jocul în cerc. În cazul în care sunt mai mulţi căluăari în grup aceştia stau în cerc şi dansează (pe un ritm specific). Dacă este un singur căluşar acesta stă  în miljocul cercului format din restul personajelor (ursari =băieţi cu măşti şi costume cât mai înfricoşătoare purtând în jurul taliei  tălăngi pentru a face zgomot) Din grup mai fac parte şi ofiţerii (căpitanii) = băieţi îmbrăcaţi în haine militare cu săbii din lemn frumos decorate, care pe timpul dansului în cea mai mare parte le țin ridicate deasupra capului. Dacă este un singur căpitan -atunci acesta conduce jocul grupului format din mai mulţi căluşari.

          În Ardeal căluşarii sunt îmbrăcaţi în costume populare iar la picioare au cusute de la genunchi în jos panglici colorate. Şeful grupului  pe piept în formă de X  poartă  (tricolorul) ceilalţi având doar o panglică pusă în diagonală.

           JOCUL CERBULUI mai puţin practicat în zilele noastre, cerbul este înconjurat de ” moşnegi şi babe ” de muzicanţi şi alte persoane fără măşti dar îmbrăcate în costume populare tradiţionale.

          Toate aceste jocuri se desfăşoară de pe 31 decembrie de după apusul soarelui. Atunci  grupurile pleacă din centrul satului să  ure pe la fiecare casă, până pe 1 ianuarie la apusul soarelui.În acest interval trebuie să  ajungă pe la fiecare locuinţă  din sat. ( valabil pentru Moldova) În unele sate aceste jocuri se desfăşoară  până pe 6 ianuarie.

Superstiţii la trecerea dintre ani:

– să porţi un articol de îmbrăcăminte de culoare roşie – aduce noroc, este semn de prosperitate în anul ce vine.

– să ai bani în buzunar la trecerea dintre ani – deschid calea către o situaţie financiară  bună.

– la 12 fix să îţi săruţi partenerul/a – relaţia dintre cei doi va fi una pasională şi plină  de multă  iubire.

– este bine să nu intraţi în noul an cu datorii neachitate.

– la trecerea dintre ani să  ţii în mână ce îţi doreşti cel mai mult – dacă e paharul de şampanie cu siguranţă  o să o ţii într-o petrecere tot  anul    🙂

– să nu lipsească vâscul din casă – aduce noroc.

– nu arunca gunoiul din casă în prima zi a anului – se spune că dai banii şi norocul din casă.

– în prima zi a anului notează-ţi pe o listă toate lucrurile pe care doreşti să la faci pe parcursul anului    🙂

Ana-Maria mulţumesc  pentru fotografii -Dumbrăviţa jud. Botoşani.

 

Să aveţi un sfârşit de an cu multe dorinţe îndeplinite şi un nou an cu multă  speranță şi bucurie în suflete!! La mulţi ani!

Share Button

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.