CASA MEMORIALĂ “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”

          Nici nu ştiam că lângă chiliile Mănăstirii Agapia există  CASA MEMORIALĂ “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”.  Odată  cu vizita la Agapia am descoperit şi casa memorială a scriitorului. A fost simplu, tot ce a trebuit să  facem a fost să  urmăm indicatorul. Cu puţină reticenţă am păşit pe străduţele înguste mărginite de chiliile măicuţelor.

          Din depărtare se vedea o casă ca oricare alta din zona. Curtea plină de flori, câteva maici trebăluiau prin  grădină.  Niciun alt vizitator.

         Am fost primiţi de o maică, în primul rând ne-a povestit puţin istoria casei în care ne aflam, câteva vorbe despre Alexandru Vlahuţă, apoi am plătit taxa de vizitare.

         Este interzis  fotografiatul şi filmatul în casă. După ce i-am povestit despre blogul nostru, a fost impresionată şi am primit acceptul de a face câteva  poze. Spunându-ne că după ce vom scrie pe blog despre monument poate vor veni mai multi vizitatori.  Şi noi sperăm la fel.

         Dar să vă povestim puţin despre casa muzeu şi despre ce am văzut acolo:  Casa are arhitectură românească ţărănească specific zonei. Are parter şi etaj, momentan camerele de la parter nu se pot vizita. La etaj casa are un cerdac lung din care se face accesul în prima încăpere.

          În sala mare se întâlnea scriitorul cu prietenii săi de condei, aici se află fotografii ale scriitorului, ale familiei sale şi ale prietenilor săi scriitori.

          În vitrine, sunt expuse ediţii ale operelor scrise de Alexandru Vlahuţă: ,,Poezii”, primele ediţii ale romanului ,,Dan”, ,,România pitorească”, monografia despre pictorul Nicolae Grigorescu – volumul ,,Pictorul N.Grigorescu” (1910).

          Cele două camere mici (foste chilii) erau dormitoare, şi au mobilier simplu, obişnuit, paturi cu tăblii, lămpi de epocă, mese simple, un ceas cu pendulă, icoane vechi, desene realizate de Margareta (fiica scriitorului). Pe un perete se află o copie după  N.Vlahuţă reprezentând pe Nectarie Vlahuţă (tatăl scriitorului) la vârsta de 100 de ani şi un portret în ulei (al scriitorului) realizat de Ipolit Strâmbulescu.

          Scriitorul nu s-a născut aici, ci în Pleşeşti, în judeţul Vaslui. În această casă au locuit mama şi sora, călugăriţele Elisabeta Vlahuţă  şi Elisabeta Străjescu. Omul de cultură Alexandru Vlahuţă  venea deseori în timpul verii la mănăstirea Agapia, pentru  a se odihni, împreună cu prietenii săi ( (Ion Luca Caragiale, Octvian Goga, George Coşbuc).

          Am părăsit curtea plină cu flori cu o mare bucurie că am descoperit  un asemena loc.

 Info:

– construită  din lemn în 1885

– Casa memorială  devine muzeu în 1958

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă  adresată fiicei sale Margareta, la împlinirea celor 17 ani.  (se poate cumpăra ca şi suvenir)

         “Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea…al doilea… de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea asta este opera de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împraştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. Şi de aceea vezi aşa de puţini oameni fericiţi. Atâţi câţi merită.

         A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără  de masură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutaţi, ori asupra unei fapte urâte; dacă, în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătura şi  din durerile altora.

         Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

         Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de căte ori te muşca de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neânsemnata de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitati-vă  la mine!”. Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta : Să nu faci nici o faptă a carei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

         Păstrează scrisoarea asta. Cănd vei fi de 50 de ani ai s-o întelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citesti ţi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag, 
Al.Vlahuţă”

Program de vizitare:

– marţi – duminică,

– luni – închis

– octombrie- martie (9:00- 17:00)

– aprilie- septembrie (10:00- 18:00)

Preţ bilet de vizitare:

4 Ron/persoană/ adulţi.

Cum ajungi la Casa Memorială “Alexandru Vlahuţă” :

Din curtea Mănăstirii Agapia urmezi indicatorul.

Noi am vizitat muzeul pe 19 octombrie 2012

Share Button

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.