Castelul Sturdza de la Miclăușeni

     

           Între două reprize de ploaie am poposit la Miclăușeni, la Castelul  Sturdza. 

          Întâmpinați cu zâmbete și cu ceva raze de soare am pășit  ” în curtea ” castelului. Impropriu spus, curte, castelul este într-un frumos parc dendrologic, nu are curte nici șanțuri de apărare așa că îl putem numi lejer -palat-.

          Printre copacii seculari și arbuștii ornamentali în capătul unui drum îngust și șerpuit se înalță frumosul castel   în stil neogotic, construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza şi soţia sa Maria. Pășim  repede în castel însoțiți de un ghid gata să ne povestească o mulțime de lucruri interesante despre istoria castelului. Curioși explorăm cu privirea interiorul frumosului castel, imaginându-ne cum era viața acolo în vremurile bune.

Din istoria locului și al castelului…

-1410 este anul în care domnitorul Alexandru cel Bun  a dăruit vornicului Miclăuș o moșie  care a fost cunoscută sub numele de Miclăușeni. Urmașii vornicului au vândut moșia vistiernicului Simion Stroici care după 1591 construiește  un conac. Stroici lasă printr-un testament tot venitul și satul Miclăușeni lui Lupu Prăjescu, care la rândul său în 1697 lasă domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza.

-16 aprilie 1699  frații Sturdza împart moșiile între ei, iar domeniul de la Micăușeni îi revine lui Ioan Sturdza.

1752 Ioan Sturdza ridică un conac boieresc cu demisol, parter, în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere câte 10 pe fiecare etaj. Conacul avea și anexe printre care și grajduri care adăposteau cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile de pe domeniu.

-în perioada 1821-1823 Dimitrie Sturdza, fiul lui Ioan, construiește în apropierea castelului o biserică ( despre care vorbim în alt subiect). Fiul lui Dimitrie, Alecu a amenajat pe cele 42 de hectare un parc în stil englezesc, cu multe specii de arbori ornamentali și multe alei cu flori. Acesta a contribuit și la dotarea castelului cu tot felul de cărți și manuscrise. Alecu Sturdza a fost văr cu  domnitorul Mihail Sturdza. Alecu moare de holeră în 1848, existând suspiciuni că a fost otrăvit la ordinul domnitorului, a fost  înmormântat în biserica conacului. După moartea acestuia de moșie s-a ocupat văduva sa, Catinca  care lasă moștenire totul fiului său George A. Sturdza.

-1869 George Sturdza se căsătorește cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica. Acesta dorește să refacă conacul  și vinde câteva păduri, face și un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român punând gaj moșia de la Miclăușeni. Datoriile trebuiau achitate în monezi de aur.

-Între  1880 şi 1904, George Sturdza construiește  pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene şi amintind de Palatul Culturii din Iaşi, dar şi de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcţiei au fost realizate de arhitecţii Iulius Reinecke şi I. Grigsberg.

Castelul Sturdza  a fost construit cu etaj și mansardă, la exterior, folosindu-se numeroase decoraţiuni (printre care şi elemente inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu heraldic  cu o sabie şi o ramură de măslin, crucea și șarpele precum și cavalerul medieval).

          Deviza familiei Sturza,  Utroque clarescere pluchrum, – Frumusețea strălucește pretutindeni, este inscripționată deasemenea, pe toate fațadele castelului.

         În interior -pictura realizată în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke, contribuind și  Maria Sturza, care ilustrase ca pictoriţă multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin şi prieten apropiat al familiei Sturdza.

          Să mai amintim câteva lucruri din interiorul castelului, avea scări centrale din marmură de Dalmaţia, mobilier din lemn de trandafir, minuţios sculptat, sobe din teracotă, porţelan sau faianţă, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esenţe de paltin, mahon, stejar şi abanos, confecţionat de meşteri austrieci, iar plafoanele şi pereţii interiori au fost pictaţi în ulei.

         Castelul adăpostea o colecţie valoroasă de cărţi şi documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar şi piese arheologice, numismatice şi epigrafice de mare valoare. Numai colecţia de cărţi număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediţii princeps sau rarisime, însă pe timpul celui  de al doi- lea război mondial în castel s-a adăpostit o garnizoană de militari sovietici care au furat și distrus obiectele de valoare. După plecarea acestora au contribuit și  localnicii  la distrugerea și sustragerea bunurilor. Familia Sturdza fiind în refugiu pe timpul războiului.

          Copilul unic a lui George Sturdza şi al Mariei Ghica a fost, Ecaterina. Aceasta s-a căsătorit în anul 1897 cu Şerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soţul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără, aceasta ocupându-se de administrarea moșiei.

          Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârşitul vieţii, sub numele de monahia Macrina.  Ea donează pe 21 aprilie 1947 Episcopiei Romanului castelul Miclăuşeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoară, biserica ctitorită de  bunicul sau  Dimitrie Sturza şi toate dependinţele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.

-1953 este anul când comuniştii au desfiinţat aşezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din judeţul Botoşani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserică din Miclăuşeni.

          În perioada următoare, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iaşi şi al Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Autorităţile comuniste organizau uneori petreceri în mansarda castelului.

-1960, Castelul de la Miclăuşeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcţionând şi şcoală specială, până în 2001.

– nici de incendii nu a scăpat castelul, în noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate acolo.

-un alt incendiu din 1985 tot la mansardă a distrus acoperișul , iar apa folosită la stingere s-a infiltrat în pereți contribuind la degradarea acestora.

– 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care a început restaurarea castelului și a dependințelor.

          Dacă vrei să te întorci în timp nu trebuie decât să faci o vizită la Castelul de la Miclăușeni și să te lași absorbit de poveștile ghidului. Urmele de pictură, mesajele pictate din limba latină, revistele de modă aduse tocmai de la Paris, sobele de teracotă originale, puținele piese de mobilier vechi replici ale mobilierului original….toate acestea sigur te va purta cu gândul în vremurile de demult.

       Am redescoperit Castelul de la Miclăușeni  împreună cu  Monumente Uitate în cel de al doi- lea Castle Break, care a fost un succes.

Localizare:

Palatul este situat într-o pădure, cu acces de pe drumul dintre Târgu Frumos și Iași, DN 2/E 85.

Există indicator chiar la bifurcația spre comuna Butea.

Programul de vizitare al palatului este unul special:

-luni -închis

-marți-duminică-12:00 – 17:00

-sâmbăta, duminica și în sărbătorile religioase 13:00 – 18:00

-în castel se intră doar cu ghid însoțitor din oră în oră.

pentru vizitare – programări la: 0728 880 575

Preț bilet de vizitare:

-adulți: 12 lei/persoană

-elevi și studenți: 3 lei

-pensionari: 6 lei

Gratuit pentru copii până la 7 ani sau pentru copii de până la 18 ani, pe perioada vacanțelor;

-pentru grupuri organizate de elevi, studenți, militari, în prima zi de marți a lunii;

-pentru toată lumea de Ziua României și de Ziua Internațioanală a Muzeelor – (18 mai?)

-ghidaj 35 lei/h în  limba română, 50 lei/h în  limba engleză.

-taxă foto, pe holuri: 150 lei/ora

Informații din  lucrarea lui Costin Merişca, “Castelul Miclăuşeni în cultura română” și din informațiile primite de la ghid.

Am vizitat castelul pe 14 septembrie 2013

Share Button

Comments (4)

  1. Gianina

    Ce frumos! Raman doar cu dorinta.
    Cazare adica in Castel?
    Din cate inteleg pe langa bilet obligatoriu platesti si ghidul, daca altfel nu-ti da voie…iar taxa foto mi se pare enorma. Pacat, pentru mine asta inseamna ca este inaccesibil.

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Cazarea se face într-un corp nou de clădire lângă palat. Camerele sunt foarte bine aranjate, aparținând de mănăstire, camerele fără televizor, mâncare bună…
      Da, prețurile sunt așa cum sunt, dacă mergi cu un grup este mai accesibil (se plătește ghidajul la grup și poți surprinde câte o fotografie).

      Reply
  2. hailabord

    frumos castel, chiar si pe ploaie, preferatul mamei mele.Puteti include la finalul articolului si preturile de cazare. Cand am fost eu, se cerea 120 de lei/camera si stiu ca se organizeaza si Craciun/Revelion. P.S. Frumoase imagini 😉

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Mulțumim, Anda!!!
      Aproximativ așa sunt prețurile și acum, camerele nu au Tv.
      Am auzit că se pregătește oferta pentru Crăciun și Revelion.
      Revenim cu detalii și prețuri imediat și cel mai sigur în articolul ce va urma despre mănăstire.

      Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.