Acasă la Kogălniceanu

     

          În aceiași zi ploioasă de toamnă când am vizitat  Muzeul Uniriiam plecat însoțiți de același ghid simpatic spre Muzeul Memorial “Mihail Kogălniceanu”, este undeva ascuns pe străduțele înguste ale Copoului.

          Ajunși în casa lui Kogălniceanu am intrat foarte repede în poveștile și evenimentele petrecute de la 1800 până în zilele noastre, asta datorită unei doamne ghid care avea darul povestirii. A fost printre puținele locuri vizitate unde am întâlnit un ghid care să povestească cu o așa pasiune încât să-ți dorești să revii oricând și să asculți iar și iar poveștile.

…din istoria casei Kogălniceanu…

– între 1807-1808 tatăl lui Mihail Kogălniceanu, obține proprietatea și terenurile din jur în urma unui schimb, dă proprietatea Cogalnic familiei Hermeziu.

– timp de 20 de ani terenurile din jurul proprietății ajung la 7300 mp.

– 1888, arhitectul Carol von Kugler schimbă  aspectul arhitectural al casei, dându-i forma neoclasică pe care o are şi astăzi.

– casa a fost și martora revoluției de la 1848, Mihail Kogălniceanu în calitate de “aghiotant domnesc” al domnitorilor Mihail Sturdza şi Grigore Alexandru Ghica, proprietarul ii primeşte aici pe stăpânii  puterilor străine, pe conducătorii administraţiei ruseşti, pe membrii partidei unioniste şi, mai târziu, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi pe regele Carol I.

– după moartea lui Mihail Kogălniceanu -1891- casa este stăpânită de Ecaterina Kogălniceanu  până în 1907. După care rămâne moștenitorilor: Eliza şi N. N. Krupenski, Constantin, Lucia, Vasile, Ioana şi Mihail I. Kogălniceanu.

– 1913 casa  este cumpărată, cu suma de 48.000 lei, de Lucia L. Bogdan, care din 1918, rămâne singura proprietară, prin ieşirea din indiviziune a lui Nicolae Krupenski.

– în  timpul primului război mondial, aici a funcţionat Curtea marţială militară,

– 1920, fiica lui Mihail Kogălniceanu vinde terenul, casele şi atenansele Societăţii “Ocrotirea Orfanilor de Război” pentru suma de 60.000 lei.

–  1934, Societatea ”Ocrotirea Orfanilor de Război” se autodizolvă şi toate imobilele sale sunt transferate către Epitropia Institutelor Şcolare “Gheorghe Marzescu”

– între anii 1946-1948, imobilul este reconstruit, păstrându-i-se forma originală. Prin strădania profesorului universitar Gheorghe Băileanu, casa în care a locuit odinioară Mihail Kogălniceanu funcţionează ca muzeu din anul 1971.

…despre muzeu…

– actuala expoziție reconstituie atmosfera unei case boierești, din secolul XIX, până la cel mai mic detaliu. S-a încercat punerea în valoare patrimoniul familiei Kogălniceanu.

– mobilierul cu influiențe orientale dar și din stilurile Ludovic al XV-lea și al XVI-lea, porțelanuri de Svres, obiecte din argint cu monogramă, piese de mobilier în stil Biedermeier, toate pun în valoare gustul rafinat al proprietarilor.

          Sperăm că v-am dat ceva motive pentru a trece pragul casei fostului prim-ministru Mihail Kogălniceanu.  Să vă spunem că în fiecare zi Kogălniceanu este acasă și vă ține un discurs tare frumos.

          Din păcate și aici fotografiatul este interzis, doar în sala de evenimente este permis, noi am “furat” câteva imagini…că suntem descurcăreți și în astfel de situații.

          Savurați toate încăperile casei politicianului Mihail Kogălniceanu, 12 la număr.

– holul -unde vă puteți lăsa impresiile în cartea de oaspeți

-camera de primire, dormitorul, salonul doamnei şi sufrageria  sunt specifice unei case boiereşti, trebuie să observați draperiile foarte frumoase și diferite în fiecare încăpere. Salonul mare unde se află pianul, sau salonul oval, găzduiește diferite evenimente.

 

Localizare:

Iaşi, Str. Kogălniceanu, nr.11 -aproape de  Colegiului Naţional  “Mihai Eminescu”.

Program: 

marți-duminică 10-17

luni-închis

Preț bilet acces:

8 lei/ adulți

2 lei/ elevi și studenți

4 lei/ pensionari

Am ajuns la Muzeul memorial “Mihail Kogălniceanu”  pe 15 septembrie 2013  cu Castle Break. 

Share Button

Comments (3)

  1. dach

    Am revazut cu placere Muzeul Unirii dupa ani si ani si asa am aflat si de Casa Kogalniceanu ! Intr-adevar o casa memoriala deosebita !

    Reply
  2. Radu

    Nu o sa inteleg niciodata obsesia asta cu interzicerea fotografiatului. E cultura oameni buni! Raspanditi-o prin imagini!! Fara blitz… Dar nu te mai crampona in interzicerea captarii si raspandirii de imagini cu teme culturale. Vezi, cel mai bun exemplu cu acest articol. Fara imaginile “furate” n-as fi aflat niciodata ce frumos e interiorul.

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Nici eu nu înțeleg acest lucru, unele explicații au fost ca nu cumva să folosesc imaginile pentru vederi sau materiale care se pot vinde 🙂 Sau dacă voi posta undeva imaginile dintr-un anumit loc oamenii nu vor mai merge să viziteze obiectivul respectiv. Aberant!
      Eu văzând imaginile devin mai curioasă și așa îmi doresc să văd acel loc.
      Dacă ai ști prin câte locuri m-am confruntat cu FOTOGRAFIATUL INTERZIS…

      Georgeta,

      Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.