Iar pe Vârful Omu

Îndrăgostiți de munte pe 3 august 2013 am plecat spre Vârful Omu, nu oricum și nu de oriunde.

 Hotel Peştera (l610 m) – Valea Obârşiei – Vârful Omul (2505 m) Marcaj: bandă albastră. Durata: 3½ ore -timp trecut pe indicator. Coborâre pe același traseu.

Plecare Hotel Peștera ora 13:15

Sosire Vf. Omu -ora 16:20

Sosire pe Platoul Padina -ora 19:00

-marcaj- bandă albastră

-este timpul făcut de noi pe traseu (cu pauze de odihnă și ședințe foto ad-hoc. Traseul l-am făcut în formulă de 9, cel mai mic participant din grup a  avut 12 ani.

-traseu mediu ca și grad de dificultate.

-NErecomandat iarna.

          Ne-am adunat 9 persoane în urma unui eveniment de pe pagina de facebook. Pe unii îi cunoșteam personal dar nu mai făcusem nicio drumeție serioasă pe munte. Doar cu unul dintre ei am fost din Sărata Monteoru până la Mina de Petrol, un traseu scurt și foarte ușor. Despre ceilalți nu știam absolut nimic, doar că își doreau să ajungă pe Vârful Omu și că le place muntele.

          După ce toată lumea și-a băut cafeaua lângă cort, pe platoul Padina, în aceiași perioadă  se desfășura și Padina Fest, am pornit spre Peștera Ialomița. Aici nu a fost respectat timpul de vizită, în peșteră  fiind foarte aglomerat,  prin urmare ne-am întârziat cu plecarea. Vremea era bună, dar pe munte nu se știe când și cum se poate schimba, ne făceam puține griji în privința acestui aspect.

          Startul a fost de la Hotel Peștera, apropo dacă vă este frică de urși sau aveți fobie să dormiți în cort, puteți găsi cazare la hotelurile de  pe Trivago.ro, așa puteți pleca dis-de-dimineață în drumeție pe munte, că sunt multe și frumoase trasee.

          Într-un final pornim la drum cu mic cu mare tare veseli, pe drum pe o porțiune destul de mare ne întâlnim cu participanții la Maratonul Vf. Omu, aproape epuizați dar dornici să ajungă la finish. I-am încurajat cu aplauze și cu câte un BRAVO din tot sufletul.

          Când e grupul mai mare automat ritmul de mers este mai mic, ar fi fost păcat să grăbim pasul când în jurul nostru spectacolul naturii era deosebit.

          Nu se puteau rata ședințele foto de grup sau panoramele ce ni se așterneau la picioare.

          De la cățeii ciobanilor de la stâni, la văcuțele ce pășteau nestingherite de grupurile de drumeți, până la hoinarul singuratic și trist, toate te îndemnau parcă să îndrepți obiectivul către ele. Noi am profitat de “fauna” muntelui.

          În Valea Obârșiei ne-am împrospătat cu energie de la apa ce șiroia printre pietre, toată lumea era în formă și la fel de veselă ca la plecare, un lucru bun.

         Timpul trecea, noi tot urcam, vremea bună ținea cu noi, indicatorul ne arată doar 45 de minute, imediat zărim și Vârful Coștila, ți dorințele unora din grup se împlineau. Încă puțin și suntem sus. Pe drum tot felul de drumeți, impresionant un domn cu un copilaș micuț, care deja cobora de pe Vf. Omu.

          Iată că zărim și Cabana Omu, se simte și temperatura mai scăzută, vântul ne fluieră pe la urechi, simțim fiori reci pe spate. Repede de pus o haină mai groasă pe noi. Nu am poposit  foarte mult pe Vf. Omu, dar suficient cât să facem fotografii, am mai căutat cu privirea și Dunărea, că doar așa se spune că se poate vedea de pe Vf. Omu. Vântul destul de aspru ne-a grăbit pasul spre coborâre.

          Cine a ajuns în acea zi pe Vf. Omu sigur a văzut și măgărușii cărăuși, foarte cuminți și prietenoși.

         Și la coborâre am avut parte de vreme bună care ne-a permis să admirăm pe săturate tot ce cuprindeam cu privirea.

         A fost un traseu destul de bun ținând cont de dificultate și de numărul de participanți. Participanți cu care am merge oricând pe munte și pe alte trasee.

         Am ajuns cu bine pe platoul Padina unde ne-am odihnit picioarele în jurul unui foc de tabără savurând o tochitură la ceaun și povestind câte-n lună și-n stele, pe acorduri de chitară, hai bine pe un zăngănit de chitară. P.s chiar au fost discuții despre stele și galaxii, că doar deasupra capului aveam un covor pictat cu stele.

         Și uite așa am văzut Vârful  Omu pentru a 2-a oară în viață. Primul traseu l-am făcut în 2012, poate devine o tradiție și în fiecare an îi facem câte o vizită.

A fost prima tură pe munte organizată de HoinariRomâni.

 

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.