Palatul Cantacuzino sau Micul Trianon

         Rătăcind pe drumurile patriei am ajuns la Palatul Cantacuzino de la Florești, care este aproape o paragină, dar merită o vizită chiar şi pentru a-i observa arhitectura care se încăpăţânează să sfideze timpul şi oamenii care l-au abandonat.


Din istoria palatului:

         Micul Trianon a început să fie construit la începutul secolului XX. În 1907, arhitectul Ion D. Berindey la dorinta lui Gheorghe Grigore Cantacuzino – supranumit “Nababul”, fost prim-ministru de două ori în timpul lui Carol I –  începe construcţia unui palat care trebuia să fie copia Trianonului de la Versailles şi pe care urma să-l moştenească nepoata Alice Cantacuzino, adică urmaşa celui de-al treilea fiu al “Nababului”, Mihail G. Cantacuzino.

         Același arhitect a mai proiectat  și palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, în prezent adăpostește Muzeul Național „George Enescu” (când fiul Nababului, Mihail, a murit, moştenitoare a devenit soţia sa Maruca, aceasta s-a recăsătorit apoi cu George Enescu).

         Se spune că nepoata Nababului își dorea un palat cu 365 de camere, cu sală de bal, piscină, grădină și teren pentru echitație. Într-un final construindu-se  palatul actual mult mai mic cu doar 15 camere, în stil eclectic şi cu accente rococo şi neoclasice, o combinaţie între Micul Trianon şi Marele Trianon de la Versailles.

          Lucrările sunt aproape gata în 1913, când din păcate Nababul a murit pe neaşteptate, de pneumonie.

          La construirea acestui palat s-au folosit cele mai noi elemente de construcție din epoca respectivă printre care  beton armat, şină de cale ferată sau granit – pe care-l folosea  Anghel Saligni la podul de la Cernavodă.  Au fost aduși meșteri chiar din Franța.

         Denumirea de Micul Trianon  i-a fost dată deoarece  imită ca structură Micul Trianon, fiind construit pe 3 nivele inegale (demisol, parter şi etaj).  Pe fațada sudică a Palatului Cantacuzino, deasupra intrării holului de onoare, la nivelul etajului unu, se afla o splendidă sculptură în basorelief, reprezentând doi îngeri care poartă blazonul familiei, încă se mai poate observa și astăzi.

         Zidurile exterioare au peste un metru grosime, iar fundaţia palatului şi întregul demisol sunt realizate din piatră brută.  Pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul alb de Albești, material considerat la acea vreme la fel de preţios ca marmura.  Palatul avea un sistem de încălzire centrală, asemănător cu cel de la Castelul Peleş .

          După modelul parcurilor franţuzeşti, în faţa Micului Trianon se întindea un mare bazin cu apă, astăzi secat şi mai multe terase care coborau în trepte spre lunca râului Prahova. Din bazin, apa se scurgea într-un canal cu apă, care traversa tot parcul.  Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podeţe, dintre care unul, cel mai mare, se păstrează foarte bine şi astăzi. În parc erau înălţate mai multe statui din piatră, ale căror fragmente se mai văd risipite prin iarbă.

         În faţă a fost amenajată şi o piscină, a cărei formă se observă foarte bine, acum a fost renovată.

         Tot în incinta parcului, la o mică distanţă de palat, se află o altă construcţie impunătoare, un imens turn de apă înalt de 30 metri (declarat monument), care seamănă izbitor cu Turnul Chindiei de la Târgoviște, pe care în mod sigur a vrut să îl imite. Din păcate accesul în turn în acest moment se face doar până la primul nivel, scara din beton fiind distrusă.

         Maria Tescanu Rosetti (Maruca), nora lui George Grigore Cantacuzino soția lui George Enescu, descrie astfel cadrul natural:
“Adevărat paradis terestru, cu atât mai impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce traversează câmpia, între Florești şi Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale proprietăţii, nici drumul desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător. Colorit bogat, armonios împărţit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajiştilor netede, carpeni rămuroşi, tufe pline de flori mirositoare, bazine, fântâni arteziene după moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrişul fin bine netezit, care aminteau grădinile de la Versailles, înviorate de apusul soarelui de mijloc de august şi pâlcuri de vile luminoase şi de pavilioane vesele, împodobite cu capucine şi muşcate”.

          Prinţesa Alice Cantacuzino, supranumită  Domniţa, a plecat din palat când au venit ruşii. În 1945, Alice Cantacuzino cere Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea construcţiei sub protecţie Casei Regale. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumuseţea parcului şi însemnătatea istorică a locului frecventat de numeroase personalităţi.

         În timpul celor două ocupaţii, cea germană şi cea sovietică, au fost furate tabla din cupru de pe acoperiş, sobele de teracotă şi toate piesele de mobilier. A urmat naţionalizarea, din 1948,  şi lovitura de graţie dată palatului a venit în anul 1965, când în clădirile anexe s-a înfiinţat un sanatoriu TBC, care a adăpostit aproape 150 de pacienţi și care mai funcționează și astăzi.

        Și cutremurul din 1977 a contribuit la distrugerea palatului, atunci au căzut coșurile de fum și o parte din pereții din interior.

          Astăzi la Micul Trianon au rămas în picioare doar zidurile exterioare, placate cu calcar de Albești și cu puține decorațiuni care stau să cadă, iar înăuntru sunt mormane de moloz, pământ și gunoaie. Pereții amenință să se prăbușească.  Așteaptă să fie consolidați, așteaptă întreg palatul să-și recapete strălucirea de odinioară.  Noi sperăm că noul proprietar care  l-a și împrejmuit cu un gard să-l și renoveze și cât mai repede.

          Până să fie gata îl puteți admira pe săturate pe din afară și dacă-i știți povestea e foarte ușor să vă imaginați cum a fost …cum va fi   desigur într-o notă optimistă.

În apropiere mai este și o bisericuță cu picturi de Tattarescu.

Poezia lui Grigore Alexandrescu, Viața Câmpenească,  a luat naștere în curtea acestui palat.

Pe 6 octombrie 2013 am ajuns la Palatul Cantacuzino de la Florești jud. Prahova.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.