Mănăstirea dintre mlaștini – Mănăstirea Comana

Pe urmele lui Țepeș, prin mlaștinile Comanei dincolo de podul Neajlovului se află Mănăstirea Fortificată Comana.

         Cum aproape în fiecare weekend din orice anotimp ne gâdilă tălpile și mergem pe undeva. Așa că într-un sfârșit de săptămână când soarele mai toropea am pornit să căutăm conace și alte obiective prin jurul Capitalei. Așa am ajuns la Casa de Piatră Udriște Năsturel de la Herești, de acolo ne-am orientat pe hartă sau..nu ne-am prea orientat, să mergem spre Comana. Am pornit pe un drum adevărat de țară, cu peisaje mirifice cu parfum de flori de câmp și asezonat  cu gropi sau mai bine spus cu tranșee, dar cu puțină măiestrie în spatele volanului am reușit să-l parcurgem. Drumul ar fi fost frumos de parcurs cu bicicleta, dar nu pe vreme ploioasă.

         Până să ajungem la Comana am trecut prin Gostinari, cu un ochi pe hartă și cu unul în obiectivul aparatului foto am surprins o biserică -pare să fie destul de veche. Porțile erau închise așa că nu am reușit să aflăm mare lucru. Peste drum de biserică  împrejmuite de un gard, ascunse printre buruieni sunt rămășițele unei cetăți. De pe panoul informativ am aflat că acolo a fost reședința familiei Voievodului Radu Șerban. De pe același panou aflăm că biserica este ctitorită de Elina Cantacuzino în 1671  fiica lui Radu Șerban.

 

 Mănăstirea Comana -ctitorie a lui Vlad Țepeș 1461. 

1588 boierul Radu Șerban începe zidirea unei mănăstiri pe terenurile moștenite de la mama sa, Maria din Coiani, alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinată de existența zidurilor vechii mănăstiri, ruinate la aceea dată, dar destul de puternice, pentru ca, refăcute, să asigure protecția noii construcții.

 Radu Șerban  construiește biserica cu hramul Sfântul Nicolae pe care o zugrăvește și pe zidul de la intrarea în pronaos, va apărea împreună cu soția sa Elina, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc, dar pisania nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699-1700 cu o altă a strănepotului său, Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface.

Radu Șerban moare în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, si este inmormantat in biserica Sfantul Stefan din Viena. În 1640, fiica sa, Anca, și sora sa, Elina, vor aduce rămășițele domnești în țară și le vor îngropa la Comana, iar lespedea gropii comune de la Comana este pusă ulterior anului 1640.

-tot aici este înmormântat  în 1667  Draghici Cantacuzino, feciorul Elinei, care moare la Constantinopol și e adus în țară de fiul său Șerban.

-din familia Cantacuzino aici este înmormântat și vornicul Șerban Cantacuzino și prima sa soție Maria.

Șerban Cantacuzino fiind  cel de-al doilea ctitor atestat al mănăstirii.

-în timpul lucrărilor de refacere  a mănăstirii din 1971 a fost  descoperit  un fragment de piatră funerară, inscripția acestei pietre indicând mormântul Ancuței, fiica lui Radu Șerban.

-în 1709 moare și Șerban Cantacuzino care este înmormântat tot la Comana.

-toate mormintele au fost distruse în 1854 de către călugării greci.

Ansamblul mănăstiresc fortificat de la Comana este construit din cărămidă.

-1908 -întreg  ansamblul mănăstiresc a fost restaurat cu ajutorul Consiliului  Monumentelor Istorice.

-din 2008 au fost începute noi lucrări de reabilitare a întregului ansamblu.

         Pelerinii care vin aici pot aduce un omagiu eroilor căzuţi în Primul Război Mondial în luptele de pe Neajlov, în cinstea cărora a fost ridicat în incinta mănăstirii un mausoleu, construit în anul 1932, la sugestia marelui om de cultură Nicolae Iorga.

 

Clopotele din curtea bisericii au greutăți și nume diferite

1. Clopotul SF. Constantin și Elena 500kg

2. Clopotul SF. Nectarie 1000kg

3. Clopotul SF.Nicolae 1500kg

        Comana – rezervație naturală din 1954,  flora cuprinde 388 de specii, alte 143 elemente europene şi 68 central-europene, la care se adaugă şi un număr de 146 de specii submediteraneene, printre plantele  protejate se numără  ghimpele albastru, lăcrămioare și bujorul românesc, rezervația are o suprafață de 497 hectare.

         Am pășit dincolo de zidurile fortificate, prin spatele mănăstirii unde am descoperit un loc liniștit cu băncuțe din bușteni, un loc plăcut să meditezi sau să observi un apus peste Neajlov.

        Cruci dintr-un cimitir foarte vechi, care atestă că în zona Comanei de astăzi a fost un locaș de cult.  Vestigiile au fost  descoperite între anii 1970-1971 atunci s-a descoperit fundația unui turn-clopotniță, urmele unor chilii modeste  toate aflându-se pe locul mănăstirii de astăzi, sub nivelul de construcție al zidurilor de incintă.

Treptele pe care am coborât spre râu au fiecare câte o plăcuță. Interesant. Se mai numește și scara pocăinței.

          Lângă biserică există și un muzeu în care se găsesc tot felul de ustensile folosite de-a lungul timpului la treburile zilnice, agricultură, precum și armamentul din dotarea soldaților care apărau fortificația, noi nu am reușit să-l vizităm.

Dacă nu ai ajuns până acum la Comana îți recomandăm să mergi, este o zonă interesantă, noi mai avem pe listă încă o ieșire în Parcul Natural Comana.

Pentru a ajunge la Comana este indicată ruta:  Şoseaua Bucureşti-Giurgiu-Adunaţii Copăceni-Grădiştea.

Share Button

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.