Istorie, credință, literatură și dezinteres turistic la Mănăstire Snagov

         Dacă nu ne-am putut bucura de frumusețea mănăstirii ne-am bucurat mai mult de priveliștea superbă a Snagovului.

         Câteodată sau mai tot timpul ne mănâncă tălpile și o luăm din loc, în primăvara anului trecut am ajuns la Snagov cu intenția de a vizita Mănăstirea Snagov.

         Ajunși pe domeniul Snagovului am fost fascinați de împrejurimile mănăstirii și de liniștea ce cuprindea toată întinderea. La orizont  ni se  dezvăluie vederii dintr-o dată turlele bisericii cufundate în verdeață la mică distanță  de mal,  sunt o apariție surprinzătoare, deși știam dinainte ca erau acolo.

        Fiind weekend și mânați de poveştile locurilor, și de numele  personalităților  care s-au perindat pe lacul Snagov, la mănăstire şi în împrejurimi, dar şi  de  inspiraţia pe care aceste locuri au insuflat-o, întotdeauna, artiştilor, datorită peisajelor sublime,  ne așteptam să găsim o mulțime de vizitatori. Dar  surpriza neplăcută a venit când am fost primiți sau mai bine spus luați la întrebări, ce căutăm  prin acele locuri.

        Ca să ne  uităm  câteva clipe la zidurile mănăstirii am plătit 20 de lei/persoană, biserica fiind închisă, nici  nu am îndrăznit să  întrebăm dacă o putem vizita. Unde mai pui că și fotografiatul este interzis, sau 20 de E.  atât în biserică cât și afară. De ce??  întrebare fără răspuns sau….proprietate privată. A cui proprietate? Prea mulți nervi în jurul unui lăcaș de cult. Prea frumoasă priveliște în jur pentru a ne ieși din pepeni.

 

Despre  Mănăstirea Snagov

Ctitorită în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și atestată documentar la 1408 a fost refăcută de mai mulți domnitori printre care și Vlad Țepeș și Mircea Ciobanu.

Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea  mai bună calitate. Unul din tipografi a fost Antim Ivireanul care a tipărit pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine.

A mai funcționat simultan în ea un muzeu și o bancă. A  fost și un important centru de batere a monedei din Vlahia, numită și bănie. Iar domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temniță și supliciu.

În jurul anului 1485, Vlad Tepeș dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel pe sub apă.

Construcțiile au fost din cărămidă, înconjurate de ziduri puternice pentru apărare, străjuite de un turn înalt de observare și pază, care servea, în același timp, și pe post de clopotniță. Din vechile clădiri, astăzi se mai păstrează numai biserica cea mare, clopotnița, o fântână și o serie de ruine, ale chiliilor și ale închisorii.

Podul peste lac care ducea la mănăstire a fost construit din bârne de stejar,  a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821.

Mănăstirea ar fi devenit faimoasă după presupusa înmormântare a lui Vlad Țepeș în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad Țepeș, survenită în urma bătăliei cu turcii din 1476 , călugării mânăstirii i-ar fi găsit și ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creștinește după terminarea bătăliei.

Istoricii însă infirmă ipoteza  că Tepeș ar fi înmormântat la Snagov și afirmă cu probe concludente că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria sa de la Comana.

Biserica actuală a fost construită din cărămidă, în stil bizantin, de către Neagoe Basarab, între anii 1517-1521. Are patru turle poligonale, acoperite cu țiglă, ca și restul suprafeței bisericii. Interiorul bisericii a fost pictat  în frescă, în 1563, de către zugravul Dobromir cel Tânăr, sub domnia lui  Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul și al doamnei Cheajna.

Biserica cea mare din Mănaătirea Snagov a fost folosită și pe post de necropolă domnească, aici aflându-se  (sau se presupune că ar fi ) mormântul voievodului Vlad Țepeș. De asemenea, tot pe această insulă a murit, în  decembrie 1662, și bătrânul postelnic Constantin Catacuzino, victimă a intrigilor boierilor în lupta pentru domnie.

Actualele monumente  au fost restaurate în anul 1904, iar mai apoi în 1941, după cutremurul din 1940. O amplă serie de lucrări de reparație și restaurare a fost desfășurată în perioada 1966-1967.  Cutremurele din  1977 și 1986 au afectat iar biserica, astfel fiind nevoie de noi lucrări de restaurare, terminate în 1995.

        Biserica cea mare a mănăstirii are trei hramuri: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie,  Sfântul Voievod Neagoie Basarb, ctitorul actualei biserici – 26 septembrie  și Sfântul Antim Ivireanul, starețul mănăstirii – 27 septembrie.

        Pentru a ajunge la Mănăstirea Snagov se trece de “Snagov-Sat”, de Tâncăbești, de ramificația spre Izvorani, iar din localitatea Ciolpani se face dreapta spre Siliștea Snagovului. Nu există indicatoare spre mănăstire din DN1, nici din Siliștea Snagovului. În dreptul bisericii satului, care este chiar la drum, se cotește din nou dreapta iar de acolo nu mai este mult, și orice localnic vă poate da îndrumări.
Până nu de mult traversarea se făcea cu barca, acum există  o pasarelă ce a reușit să anuleze mare parte din farmecul romantic al insulei.

Legendele Mănăstirii Snagov

Poate cea mai cunoscută legendă, așa cum am amintit și mai sus, este legenda legată de mormântul lui Vlad Țepeș.

Una din legende este amintește de existența unui pod care unea insula de  ţărm, însă acesta a fost ars de turci, în timpul unei lupte. Se spune că podul a ars o zi şi o noapte, întinzând un drum de flăcări peste luciul apei. Pana în zilele noastre se mai pot vedea sub apă pilonii rupţi şi pârliţi. S-au folosit de atunci, un pod umblător şi bărcile cu vâsle ale localnicilor din satele apropiate, pentru a se traversa către mănăstire şi înapoi. În acest loc apa este foarte adâncă şi numeroase întâmplări, legende şi poveşti, dar şi multe fapte reale amintesc de cazuri în care luntrile şi vâslaşii au dispărut pentru totdeauna sub ape.

O  altă legendă poate cea mai înfiorătoare poveste este legată de anul 1853, când un convoi de soldaţi a grăbit traversarea unui grup numeros de deţinuţi, pe podul mobil, iar acesta s-a rupt chiar la mijloc şi nimeni n-a mai scăpat cu viaţă.

 

        Din punctul nostru de vedere Mănăstirea Snagov este un patrimoniu de excepție, jalnic valorizat.

Pe  18 mai 2013 am ajuns la Mănăstirea Snagov.

 

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.