Cea mai mare necropolă domnească din țară – Mănăstirea Dealu

          După ce am hoinărit pe străzile din Târgoviște am pornit spre Mănăstirea Dealu, care se află la câțiva kilometri de oraș. Am urcat câteva serpentine line în capătul cărora ni s-a înfățișat o ctitorie veche de mai bine de 500 de ani.  Ctitorie a lui Radu cel Mare, loc denumit și  “gropnița Drăculeștilor”.

          Mănăstirea Dealu, (a împrumutat numele de la dealul pe care se află) cu hramul  Sfântul Nicolae, a fost zidită din temelie între anii 1499-1508 de către voievodul Radu cel Mare.  Biserica fiind zugravită mai târziu de către Neagoe Basarab.

         Ansamblul mănăstiresc cuprinde: paraclisul, o biserică de mici dimensiuni, chilii cu coridoare largi, o terasă de unde se poate vedea orașul Târgoviște, apartamentul patriarhal, turnul clopotniță, un muzeu, biserica mare și alte anexe printre care grajduri, hambare, livadă.

          După ce am trecut de turnul clopotniță în care nu am urcat, am făcut prima oprire în paraclis, terminat în 1958 , la invitația unei maici. Ne-a povestit despre pictură, despre obiectele sculptate cu multă măiestrie și despre catapeteasma din lemn de alun sculptată cu multă migală. Pictura a fost realizată în anul 1975, de către pictorul sucevean Ion Grigore, iar iconostasul a fost executat în atelierele patriarhale din cadrul Mănăstirii Plumbuita, imitându-l pe cel de la Mănăstirea Arnota, ctitorită de  Matei Basarab.

          Deși eram singurii vizitatori la mănăstire personalul de acolo a fost amabil cu noi și ne-a deschis muzeul. Este mic, organizat într-o singură încăpere dar obiecte valoroase. De aici am aflat despre  primele tipărituri româneşti, ne-a povestit despre apariția primei cărți din România. Am mai aflat că aici s-a organizat cel de-al patrulea centru tipografic european de literă chirilică, sub conducerea lui Radu cel Mare și al călugărului cărturar Macarie. În muzeu  sunt expuse câteva manuscrise și tipărituri, obiecte dăruite de ctitori. În acest muzeu se păstrează o  cruce mare din lemn de preț, sculptat, ferecată în argint aurit, dăruită de Matei Basarab în 1648.

         Biserica este impresionantă iar istoria sa cuprinde nume importante: Radu Vodă cel Mare, Vlăduț Voievod, Neagoe Basarab, Vlad cel Tânăr, Radu cel Mare, Vlad Vintilă Voievod, Alexandru al II-lea, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Dionisie Lupul, voievodul Gheorghe Bibescu.

          Este construită din cărămidă și mortar, cu ziduri trainice ce depășesc un metru grosime impresionante fiind și proporțiile sale.
Altarul este  heptagonal în exterior și semicircular în interior este boltit în formă de semiacoladă prelungită cu un leagăn. Interiorul e delimitat de naos print-o tâmplă din lemn sculptat, făcută de curând după modelul aceleia de la biserica episcopală din Argeș. Pe latura de est se profilează un brâu lat de piatră, cu un motiv decorativ, ce servește drept bancă sau piedestal pentru obiecte. Pe pronaos sunt înălțate două turle așezate de o parte și de alta a axului longitudinal al bisericii, soluție folosită pentru prima oară în arhitectura muntenească.

         Un moment marcant din viața mănăstirii a fost cel  la sfârșitul Primului Război Mondial când a fost readus cu mare alai capul lui Mihai Viteazul. După uciderea Voievodului pe câmpul de luptă de la Câmpia Turzii, paharnicul Țurțurea a adus pe ascuns capul lui Mihai Viteazul și l-a depus la mănăstire. În 1904, Grigore Tocilescu a luat inițiativa depunerii capului într-un chivot din bronz masiv. În 1912, la ordinul  lui Nicolae Iorga, s-a construit actualul sarcofag din marmură, odată cu cel al lui Radu cel Mare. În noiembrie 1916, din cauza apropierii trupelor germane, N. Iorga a dat ordin să fie dus capul la Mitropolia din Iași. Iar în anul următor acesta e dus în Crimeea de unde este readus în noiembrie 1918 la Iași. În august 1920 capul este readus cu trenul regal, de la Iași la Târgoviște, unde ajunge pe 25 august și este depus în sarcofag, în prezența regelui Ferdinand, deasupra fiind așezată piatra de mormânt cu inscripția lui Nicolae Iorga.

           În biserica mănăstirii este cea mai mare necropolă domnească din țară. Pe multele lespezi de piatră am deslușit câteva nume – Principele moldovean Movilă, mort la anul 1608, Vlad cel Tânăr, fratele lui Radu cel Mare, jupânița Caplea, Pătrașcu Voievod, Radu cel Mare, Vladislav al II-lea, Vlad Dracul, Radu Vodă Bădica, Vlad Înecatul.

          În grădina mănăstirii, ca și la intrare, se poate vedea o frumoasă statuie ecvestră ridicată în cinstea voievodului.

           În clădirile ce aparțin mănăstirii au funcționat de-a lungul timpului diferite instituții, cum ar fi: un lagăr pentru  un detașament de prizonieri turci; școala divizionară de ofițeri; depozit de arme; școala copiilor de trupă, iar din 1912, la inițiativa lui Nicolae Filipescu, aici a luat ființă un liceu militar.

          O vizită în asemenea locuri poate fi și o lecție de istorie, nu credeți?

 Biletul de intrare este 2 lei și este permis fotografiatul.

Mai multe detalii și informații găsiți pe pagina oficială a mănăstirii- AICI.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.