Demult parfum de struguri, acum miros de tămâie

          Curioși să vedem de ce se îmbulzește lumea pe Dealul Patriarhiei  în preajma sărbătorii  Sântului Dumitru (26 octombrie), am făcut și noi o vizită. Am ales o zi oarecare să putem profita în liniște de faimosul loc al Bucureștiului.

         În general cine merge la Patriarhie merge la moaște noi suntem mai ciudați (cum spun unii) ne-am holbat la arhitectură la elementele decorative, la pictură și alte chestii care nu sunt observate de oamenii normali, apoi într-un final am trecut și  pe la sfintele moaște.

         Locul este de o mare  importanță istorică și culturală dincolo de cea religioasă. Totul a început prin 1650, pe atunci dealul era în proprietatea voievozilor Țării Românești, și era acoperit de viță de vie. Complexul mănăstiresc era înconjurat de ziduri asemeni unei cetăți. Din 1698 accesul în curtea mănăstirii s-a  făcut prin turnul clopotniță, existent și astăzi, construit de Constantin Brâncoveanu. Sub această clopotniță a fost  împușcat în 8 iunie 1862, Barbu Catargi,  venit în Dealul Mitropoliei pentru a ține un discurs în ședința Adunării Deputaților desfășurată în incinta Camerei Deputaților din complexul de pe Dealul Mitropoliei.

         Acum până să ajungem la turnul clopotniță pășim pe o alee pavată cu piatră cubică, parcă păzită de câteva sculpturi ce ne prevestesc că este și un loc de o importanță istorică. La baza dealului este o cruce mare din piatră,  copie a unei cruci ce a fost ridicată de Constantin Brâncoveanu fiul pentru bunicul acestuia care a fost omorât de armata semenilor chiar în poarta curții domnești ce se întindea pe locul unde astăzi se află Piața Unirii (1655).   Apoi statuia lui  Șerban Cantacuzino, mult controversată din punct de vedere al formei. A fost amplasată în 2008 cu ocazia celebrării a 320 de ani de la tipărirea primei Biblii în limba română. Șerban Cantacuzino fiind cel care a cerut în 1688 tipărirea Bibliei în limba română. După ce mai urcăm puțin aproape de turnul clopotniță se află statuia lui Alexandru Ioan Cuza, ridicată în 2004,  la 184 de ani de la nașterea domnitorului român și  a fost sculptată de Paul Vasilescu.

         Iar în interiorul curții sunt  3 cruci de piatră: una sculptată în amintirea Mitropolitului Teodosie, alta în cinstea generalului Miloradovici, iar alta  amintește de răscoala semenilor din 1652, în timpul lui Constantin Șerban, împotriva boierilor. Semenii era un regiment format din 2000 de soldați străini doar pentru a lupta în războaie, întemeiat de Matei Basarab. În timpul acestei răscoale a fost omorât Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu.  Bunicul lui Constantin Brâncoveanu, Preda, asasinat mai târziu de Radu Mihnea,  ridică pe locul în care a fost asasinat fiul său Papa Brâncoveanu o cruce de lemn în memoria acestuia. Mai târziu, unul din fiii lui Constantin Brâncoveanu, Constantin Beizadea, a înlocuit crucea cu una de piatră care, conform inscripției de pe ea, a fost construită în 20 iulie 1713 . Crucea a dispărut în anii ’80 acum fiind amplasată o altă cruce în același loc, (în spatele bisericii ).

         Până să intrăm în biserica amplasată în centrul pieței am tras cu ochiul și la celelalte construcții ce întregesc actualul complex al Patriarhiei.  La vest vechile chilii, transformate ulterior în birourile Patriarhiei, la sud-est Palatul Patriarhal, la est Paraclisul și Camera Deputaților, iar la nord Clopotnița despre care am amintit mai sus. Ar fi multe de spus despre fiecare, asta ar însemna, poate, să fie un articol plictisitor pentru unii, cu prea multe detalii.

         Ultima oprire a fost la biserica care are hramul Sf. Împărați  Constantin și Elena, construită între 1654 și 1658 de Constantin Șerban Basarab  Cârnul și soția acestuia, Bălașa.  Ca înfățișare generală biserica era/este  asemănătoare cu cea de la Curtea de Argeș.  Între timp a fost restaurată de mai multe ori schimbându-i-se forma. Abia la restaurarea din 1960-1962 își recapătă forma inițială. Motivul principal pentru care vin pelerinii în preajma zilei de 26 octombire este că biserica adăpostește  moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria pe 13 iulie 1744. 

         Actuala pictură murală în manieră neobizantină, a fost realizată de Dimitrie Belizarie, în  perioada 1932-1935, înlocuind-o pe cea de factură neoclasică a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusă, la rândul ei, peste un strat pictural mai vechi). Catapeteasma este deosebită, ornamentată cu o sculptură  filigrană poleită în aur, la fel și Ușile și icoanele Împărătești lucrate în email de Otilia Oțeteleșeanu în 1961-1964.

          La 1 noiembrie 1925 este înscăunat primul patriarh al României  Dr. Miron Cristea și astfel se încheie un lung proces de înființare și  recunoaștere a Patriarhiei Române.

Și uite așa am văzut o altă față a ceea ce este numit Dealul Patriarhiei, o altă față decât cea stric religioasă.

De reținut:

-nu se plătește taxă de vizitare,

-fotografiatul și filmatul este permis doar atunci când nu se desfășoară slujba.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.