Slimnic, mândră cetate…

          De vizitat sau nu? Sigur de vizitat! chiar dacă te poți număra printre vizitatorii care nu au norocul să treacă de zidurile sale, cum ni s-a întâmplat nouă. Însă merită să mergi până acolo  pentru priveliștile ce le oferă.

         Cocoțată pe un vârf de deal nu ai cum să o ratezi dacă vii de la Mediaș și te îndrepți spre Sibiu (pe DN 14). La ea ajungi pe un drum de țară, îngust cu mașina sau pe jos, de o parte și de cealaltă a drumului abrupt, stau casa parohială, încă locuită de preotul sașilor și biserica evanghelică, cenușie și bătrână, ascunsă după un zid la fel de gri.

         Fortăreața a fost construită  în prima jumătate  a secolului al XIV– lea, având rol de apărare a căii de comunicație dintre actualele localități Sibiu și Mediaș, împotriva invaziilor turcești. Cetatea țărănească a fost construită  de localnici pentru a se adăposti și a se apăra de invadatori, asemenea celebrelor cetăți: Rupea, Râșnov, Saschiz sau Prejmer.

         Pe locul actualei cetăți a existat o fortificație  datată din 1282 cu dimensiuni mai reduse. Acesteia i-a aparținut și capela gotică din nordul cetății, atestată documentar în 1342, transformată apoi într-un turn de apărare. Actuala cetate  a fost ridicată în întregime din cărămidă, zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforți în trepte, elemente care trădează caracterul ei mai nou. Și ea a fost marcată de evenimente, cuceriri, bombardări și incendieri. În 1529  a fost cucerită și asediată de Ioan Zapolya, în 1602 a fost cucerită de Moise Secuiul, apoi asediată de turci în 1658  și incendiată în 1706 de curuții lui Francis Rakoczi. În acele vremuri țăranii își țineau proviziile în cetate.

       Consolidări și reparații s-au făcut în 1959, iar din 2010 este pe lista monumentelor istorice.  Denumirea în germană a cetății este  Stolzenburg (cetatea mândră). Unii localnici îi mai spun “cetatea sasului”.

Ei dar am găsit și legende despre această cetate…

1. Se spune că, în vremuri vechi, un mare vrăjitor de pe aceste locuri avea trei fete, toate frumoase şi bune cunoscătoare ale meşteşugului magiei. Ele au fost luate în căsătorie de trei fii de regi  şi au decis ca fiecare dintre fiicele vrăjitorului să construiască o cetate. Sora mai mare, mândră şi încrezătoare în forţele sale (chiar şi magice), a construit, într-o singură zi, o cetate pe dealul Tălmaciului. Datorită frumuseţii sale, construcţia a fost numită “Coroana Ţării”/”Landskrone”. Fiica mijlocie a ales satul cu “Dealul Mândru”, Stolzenberg, pentru a-şi zidi, în trei săptămâni, cetatea, mândră şi ea: Stolzenburg. Cea mai mică dintre surori, bineînţeles şi cea mai frumoasă şi mai cuminte, a ales pentru cetatea sa dealul cu cea mai mică înălţime: cel al lui Mihail/Michel de la Cisnădioara. Dar a spus “De una singură nu pot face nimic, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să construiesc aici o cetate şi o biserică”. Morala, tipică spiritului religios săsesc lutheran, este clară şi, pe deasupra, reală: cele două cetăţi, Landskrone şi Stolzenburg, clădite din mândrie au rămas doar nişte ruine, dar Michelsberg, lucrarea mezinei şi credincioasei fiice de vrăjitor a rămas în picioare până astăzi.

2.  “Una dintre legendele cetăţii Slimnicului”,  povesteşte că “…în cetate se apărau bărbaţii satului care puteau să poarte arme şi câteva zeci de soldaţi austrieci. Provizii aveau suficiente, iar apă de băut aveau din fântâna săpată în stânca pe care fusese ridicată cetatea. (…) După multe săptămâni de asediu, cu pierderi de vieţi omeneşti în ambele tabere, apărătorii cetăţii erau la fel de bine hrăniţi şi nu dădeau semne că ar suferi de înfometare. Se întrebau curuţii cum se face că cei din cetate, măcinaţi de foame, nu ridică steagul alb ca să ceară pace şi îndurare. Oricâte provizii ar fi avut, asediul îndelungat ar fi golit cămările cu alimente. Ei nu ştiau că în urmă cu zeci de ani, după asediul lui Zápolya, saşii săpaseră un tunel lung şi adânc ce lega cetatea de o capelă din cimitirul săsesc, trecând pe sub albia pârâului Slimnic şi pe sub drumul care lega cetatea Sibiului de cea a Mediaşului. De câteva ori pe săptămână, locuitorii rămaşi în sat, femeile, copiii şi bătrânii, în frunte cu preotul lor, toţi în haine cernite, duceau cu alai, pe ultimul drum, câte un „răposat” în progadia satului. În copârşeu (sicriu) puneau alimente de tot felul şi îl lăsau în capela-cavou. Noaptea, câţiva dintre apărătorii cetăţii, veniţi prin tunel, duceau între ziduri cele necesare traiului.
Se spune că o tânără săsoaică, îndrăgostindu-se de un frumos oştean curuţ, i-ar fi divulgat acestuia secretul tunelului. Astfel, aprovizionarea cetăţii a fost întreruptă, iar după o vreme, cei asediaţi, vlăguiţi de foame, n-au mai putut rezista atacurilor tot mai puternice ale curuţilor. Odată pătrunşi în interiorul fortificaţiei, asediatorii i-au ucis pe cei găsiţi acolo, au aruncat clopotele din turnuri, au incendiat clădirile din incintă şi au dărâmat o parte dintre zidurile exterioare…”

         Nu este promovată nici indicator spre ea nu există, iar sătenii au spus că doar vara mai vin turiști, dar și atunci puțini. Nu am reușit să intrăm încetate, acolo locuiește cineva (urmașii proprietarului?)  am observat printre crăpăturile porții că în interior erau animale domestice. Poate data viitoare avem mai mult noroc. Tu ai fost, ai reușit să-i treci pragul, ori poate te-ai întâlnit cu proprietarii (actualii) ?

În martie 2014 am fost la această cetate.

Share Button

4 Replies to “Slimnic, mândră cetate…”

  1. Lucretiu Moraru

    Buna ziua!.

    Multumesc pentru raspuns.

    Sper sa gasesc aceasta carte si sa o citesc.

    O zi frumoasa!

    Reply
  2. Lucretiu Moraru

    Buna seara1

    Am o intrebare daca nu va suparati. Cine sau ce persoane v-a povestit legenda cu fetele vrajitorului si cea cu asediul Slimnicului ???

    Numai bine va doresc

    Reply
    1. HoinariRomani Post author

      Buna seara!!
      Nu ne-a povestit nimeni legendele le-am găsit în lucrarea lui —Ioan Părean — “Una dintre legendele cetăţii Slimnicului”.

      Reply
      1. Lucretiu Moraru

        Buna ziua!!

        Multumesc mult pentru raspuns.

        Foarte frumos articolul scris, iar pozele sunt reusite.

        O zi frumoasa va doresc

        Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.