Cula Greceanu

 

Oltenia este fascinantă ca mai toate zonele țării, fiecare loc are ceva unic, captivant, încărcat de istorie și plin de povești. Toate acestea le-am întâlnit la Măldărești. Hai să le redescoperim împreună!

         În toiul toamnei am ajuns la Măldărești, acolo unde se află Cula Greceanu, ne era cunoscută  din faimoasele filme românești Drumul Oaselor, Iancu Jianu, haiducul, Trandafirul Galben, pe care ți le recomandăm și ție. În acest moment (2015) monumentul  este scos la licitație de către moștenitoarea Mileta  Anghel Greceanu – nu se știe cât timp se va mai putea vizita.

          Construcția acestei cule a început în secolul al XVI- lea, când Nan Paharnicul construiește un turn de apărare, iar nepotul sau Tudor Maldăr mai târziu ridică restul construcției. Iar pe  la sfârșitul secolului al XVIII-lea este reconstruită de către jupânul Gheorghe Măldărescu şi jupâniţa Ego Eva.

7

8

           Atât la exterior cât și în interior am întâlnit elemente specifice stilului brâncovenesc
(românesc) cum ar fi ferestrele pivniţei lucrate în piatră traforată, cele două cerdace cu arcade şi bolţile  din încăperea de la primul etaj. În interior am descoperit că tot mobilierul este în stil brâncovenesc, superb.

          De la  primul etaj unde se află un pridvor deschis spre miazăzi  se face trecerea într-o încăpere de mici dimensiuni,  unde, pe vremuri boierii se ascundeau când cula era atacată. Dacă pericolul creștea toți membrii familiei apelau la scara mobilă și urcau în locul cel mai sigur, un fel de pod cu o singură fereastră mică.

          La  acest nivel al clădirii se află și camera de primire, din care se trece într-o altă încăpere susţinută de bolţi, unde pictoriţa Olga Greceanu a realizat portretele celor din familia Măldărescu, după modelul tabloului votiv al bisericii din apropiere, precum şi alte imagini.

1

2

5

4

3

         La al doilea etaj se află un cerdac deschis cu arcade trilobate, iar în partea de nord, unde cândva a existat un pod, se găsesc două camere amenajate mai târziu. Un aspect deosebit  al culei Greceanu, care o clasează printre cele mai vechi edificii de acest tip, este faptul că pivniţa nu comunică cu etajul.

6

          În anul 1978, Olga Grecenu lasă moştenire fiicei sale adoptive Mileta Anghel Greceanu proprietăţile din Bucureşti, inclusiv Cula Greceanu cu tot cu anexe, construcţii şi teren aferent.

9

10

11

biserica de langa Cula Greceanu

         Ne-am bucurat de cele povestite de ghidul de acolo și acum le-am împrtășit și cu tine, nu putem decât să-ți recomandăm să vizitezi acest monument, să vizitezi Oltenia …și toată România. Avem locuri și lucruri unice.

Olga Greceanu – descendentă dintr-o familie nobiliară poloneză, născută în 1890 la Nămăiești-Argeș, studiază arta –pictura murală  la Paris. Se remarcă după 1914 prin ample expoziții în țară și peste hotare.  O fire discretă şi aristocrată, a fost prima în toate – singura femeie acceptată în grupul ortodox creştin “Rugul Aprins”, singura femeie care a primit îngăduinţa scrisă a patriarhilor Nicodim şi Iustinian de a predica la amvon, în oricare biserică din ţară.

          Ea a pictat frescele de la Patriarhie şi tot ea a întruchipat mozaicurile superbe de la Biserica Antim.  La Antim a realizat și icoanele de pe catapeteasmă tot din mozaic, și-a lăsat amprenta și pe pereții din interior ai bibliotecii din curtea aceleiași mănăstiri.

c1

icoanele de pe catapeteasma din biserica mănăstirii Antim

12

mozaicul de la intrarea în biserica mănăstirii Antim (București)

          În perioada comunismului a fost exilată în propria țară, atunci o mare parte din manuscrise au fost confiscate și distruse, amintim de  “Monahi zugravi, monahi de subţire”, o monografie (unică în lume) despre “femei pictore necunoscute” şi un dicţionar creştin în opt volume, nepublicat nici în zilele noastre. Era celebră, frumoasă şi plină de talent, artistă recunoscută în lume şi doamnă de companie a Reginei Maria, avea Bucureştiul interbelic aşternut admirativ la picioarele ei. O doamnă a culturii românești ce făcea parte din elita artistică bucureșteană alături de Marta Bibescu, Elena Văcărescu sau de Luchian și Tonitza.

          La 86 de ani, era cocoţată tinereşte pe schela Schitului Darvari, unde tocmai restaura fresca originală. La sfârşitul lucrărilor a coborât, spunând că se simte puţin obosită, după care s-a retras în atelier, unde va fi găsită fără suflare în faţa şevaletului cu pensula în mână.

            Interesant este faptul că așa cum reiese din jurnalul său știa că este menită să-i slujească lui Dumnezeu și că  va muri într-o zi de vineri.  La 12 ani, s-a îmbolnăvit atât de grav, încât medicii ridicau neputincioşi din umeri şi le spuneau părinţilor ei: “Pregătiţi-vă pentru ce e mai rău. Numai Dumnezeu o mai poate salva”. În noaptea aceea, zbătându-se între viaţă şi moarte, i-a apărut în vis o groapă şi, alături, Iisus. “E pentru mine?”, a întrebat ea naivă şi speriată, dar Domnul a surâs cu blândeţe: “Groapa e pregătită pentru păcatele lumii. Tu vei muri bătrână, într-o zi de vineri”. Peste ani şi ani, ajunsă deja la 80 de ani, Olga Greceanu scria în jurnalul ei, mimând uimirea: “Bătrână sunt de mult. În fiecare vineri mă gândesc: “Să fie azi sau altă dată?””. Întâmplare sau nu, Olga Greceanu s-a săvârşit din viaţă chiar într-o zi de vineri.

           A fost o militantă a egalităţii între sexe şi a susţinut cum a putut cauza femeii dispreţuite şi marginalizate pe nedrept. Poate cea dintâi feministă din România, Olga Greceanu s-a luptat din răsputeri cu prejudecăţile timpului şi cu misoginismul fumegos al colegilor de breaslă. Olga Greceanu a apărat mereu cauza altora. Pe sine s-a neglijat şi s-a lăsat la urmă, acceptând senină toate loviturile sorţii. O bună parte din lucrări s-a distrus în bombardamentul avioanelor germane din 1945. O alta i-a fost confiscată de comunişti. Nu a pierdut doar palate şi moşii (întreaga avere a familiei Greceanu, Cula de la Măldăreşti sau imensul conac de la Bălteni, obiecte şi stofe de la 1600, mobilier adus cu mare cheltuială de la Florenţa.  Ceea ce a pierdut cu adevărat a fost dreptul la semnătură şi la expunere; dreptul de a fi ea însăşi. O instanţă obscură şi fără chip a condamnat-o la anonimat şi a decis să acopere cu var frescele ei din gara Mogoşoaia (Gara Băneasa de astăzi) și  din cele două clădiri administrative importante ale Bucureştiului (Amzei şi Banu Manta). Nu a protestat și nici nu și-a cerut drepturile  ei de mare artistă, s-a cufundat în anonimat și a restaurat zeci de monumente bisericești, fresce și icoane.

“Frescele mi-au fost acoperite cu var, dar huma se spală. Nu acum cât mai trăiesc (am 77 de ani), ci după ce nu voi mai fi, se vor stinge toate geloziile şi răutăţile”. Vedea cu ochii minţii că o să i se facă dreptate cândva, că adevărul va ţâşni la suprafaţă cu puterea uleiului strecurat în apă.

        Detalii despre Olga Greceanu poți asculta și dacă participi la Turul ghidat gratuit pe temă brâncovenească, detalii pe pagina de facebook

        Cula Greceanu este lângă cula I.G. Duca şi Casa Memorială I.G. Duca împreună constituie Complexul Muzeal Măldăreşti, complex ce are printre  expunate (în curte) şi trovanţi.

Accesul   la culă se face din Drumul Național 67 Râmnicu Vâlcea – Horezu, în centrul localității Horezu, indicator spre Craiova Drum Național 65.

-în centrul comunei Măldărești există un indicator,

-“de vină” pentru această vizită au fost cei de la Castle Break, noi i-am susținut și am pornit în excursie alături de ei.

-la cula Greceanu am fost în septembrie 2014.

-informații despre Olga Greceanu culese din Enciclopedia personalităților feminine din România de George Marcu.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.