Fortul 13 Jilava. Pe urmele istoriei

Un punct de atracție pentru turiști?!

          Da, poate fi și așa cum este în acest moment dar… există un dar și un dacă, dacă ar fi puțin amenajat sigur ar stârni interesul mai mult, totuși se merită o vizită  în locul unde s-au scris file din istoria neamului nostru.

          La începutul lui aprilie 2015 ni s-a ivit ocazia de a-l vizita. Fortul 13 Jilava, face parte  din centura de fortificaţii a Bucureştiului care a fost construită după planurile celebrului arhitect militar belgian, Henri Alexis Brialmont, începând cu anul 1884. La vremea ei, reţeaua formată din 18 forturi a costat 111,5 milioane lei aur, adică de trei ori bugetul anual alocat armatei române. Construirea centurii de  fortificaţii a durat mai bine de două decenii, lucrările fiind extrem de complexe.

1

Fortul 13 Jilava

         Fortul 13 fiind una din cele mai grandioase construcții așa cum arhitecţii au identificat-o ca operă arhitecturală demnă de epoca Renaşterii, chiar dacă Fortul a fost ridicat mai aproape de timpurile noastre. Ei au avizat că această construcție  poate fi inclusă fără nici o reticenţă printre monumentele arhitecturale româneşti.

         Fortul este construit sub pământ, până la o adâncime de 10 metri, iar pământul rezultat în urma lucrărilor a fost utilizat la înălțarea zonei din jurul construcției. Accesul se face printr-o poartă cu boltă, unde se găsea partea administrativă, cu birouri, depozit, cameră de gardă și de percheziție.

2

Fortul 13 Jilava

          Apoi urmează prima grădină interioară, în perimetrul căreia a fost amenajată ulterior zona de plimbare a deținuților (în partea dreaptă), precum și intrarea în Secție. Aceasta din urmă reprezintă două galerii cu camere de dimensiuni 5 x 4 metri în care erau instalate paturi suprapuse. Din holul secției se face accesul în a doua grădină interioară, unde se află Casimca (cinci celule amenajate în anii `50, lipite de zidul secției) și Reduitul, care are o formă semicirculară și constituie partea centrală a fortului. În interiorul acestuia din urmă se află celule de detenție, celulele pentru condamnații la moarte, izolatorul, dar și „neagra” (o cameră de pedeapsă, umedă, cu pereții complet vopsiți în negru). În ultimile încăperi enumerate nu am reușit să intrăm pentru a le vizita deoarece erau inundate la momentul vizitei noastre.

8

Fortul 13 Jilava

3

Fortul 13 Jilava

7

Fortul 13 Jilava

          În septembrie 1940 după instaurarea Statului Național Legionar la Jilava au fost închiși oameni importanți ai regimului Carol al II-lea. În noaptea de 25 spre 26 noiembrie, 64 din aceștia au fost executați. Tot atunci au fost dezgropate osemintele celor 14 legionari asasinați în noaptea de 30 spre 31 noiembrie 1938 și îngropați în apropierea fortului.

          În Valea Piersicilor pe 1 iunie 1946 au fost asasinați: Mareșalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu (fost ministru de externe), Gheorghe Alexianu (guvernatorul Transnistriei între 1941 – 1944) și generalul Constantin „Picky” Vasiliu.

         La 1 aprilie 1948, închisoarea Jilava a trecut în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne, devenind unul dintre cele mai mari spații carcerale din România comunistă. Fortul 13 a fost utilizat atât ca închisoare de detenție, cât și ca centrul de transfer, aici fiind aduși deținuții care urmau să fie judecați sau care urmau să fie trimiși spre un alt penitenciar. Astfel, majoritatea deținuților politici dintre 1948 – 1964 a trecut prin Fortul 13 Jilava, acesta devenind și o „bursă a informațiilor” pe care noii veniți le aduceau din libertate sau din celelalte închisori.

          Condițiile de detenție din fortul 13 Jilava, în perioada 1948 – 1964, sunt descrise drept deosebit de dure de către foștii deținuți politici. Primirea se făcea în fața porții, iar deținuții erau obligați să treacă printr-un tunel cu gardieni care îi loveau cu bâte. Urma percheziția, în care deținutul trebuia să se dezbrace complet, iar hainele îi erau cercetate cu minuțiozitate, după care era trimis în celulă. În majoritatea cazurilor, celulele aveau două rânduri de paturi suprapuse (numite și „priciuri”), așezate la 40 cm, respectiv 120 cm față de podea, în care dormeau 2, 3 sau chiar 4 deținuți. Noii veniți în cameră nu aveau loc pe pat, așa că mai întâi se dormea „la șerpărie”, adică direct pe ciment, sub patul de jos, iar cu timpul „avansau” la primul și, ulterior, la al doilea nivel. În cameră existau două tinete (butoaie de mari dimensiuni), așezate în apropierea ușii. Prima tinetă avea apă curată, dar rația a unui deținut era de numai o cană de apă pe zi. A doua tinetă era pentru necesități, ceea ce făcea ca mirosul din cameră să fie greu suportabil. În anumite perioade, geamurile au fost acoperite cu obloane, ceea ce a contribuit și mai mult la lipsa aerului, consemnându-se cazuri de asfixiere.

4

Fortul 13 Jilava

13

Fortul 13 Jilava

 

          Ziua unui deținut politic începea la ora 5, când se dădea trezirea, și se termina la ora 22. În tot timpul zilei, deținuților le era interzis să se întindă în pat sau să doarmă. Cum cărțile, hârtia sau instrumentele de scris erau interzise, cei întemnițați petreceau ziua mai ales purtând discuții, iar unii dintre ei țineau conferințe, dădeau meditații celorlalți (la limbi străine), povesteau diferite opere literare sau diverse momente din viața în libertate. Alimentația era total insuficientă. Masa de dimineață o constituia un terci de mălai. La prânz se dădea o „supă” cu câteva boabe de orez sau, uneori, cu resturi animaliere (copite, ochi, buze de miel sau vacă). Seara se mânca fiertură de orz decorticat, iar rația zilnică de pâine abia depășea 200 de grame.

5

Fortul 13 Jilava

          Deținuții erau scoși la plimbare o dată la două săptămâni, dar intervalul putea crește sau scade în funcție de evenimentele politice interne și internaționale. Ieșirea se făcea pe camere, pentru ca cei închiși să nu se întâlnească cu cei din altă încăpere. Durata medie a plimbării era de 15 minute, iar deținuții mergeau cu mâinile la spate și cu capul plecat. De asemenea, asistența medicală era aproape inexistentă de vreme ce pentru dureri de dinți sau sciatică, de exemplu, tratamentul consta în două aspirine. Dacă deținutul era intelectual, fost membru al clerului sau al armatei ori al regimurilor de până în 1945, rația se micșora și mai mult. Exista, totuși, o infirmerie, dar nu era întotdeauna accesibilă celor gravi bolnavi.

          După eliberarea deținuților politici în 1964, închisoarea fost utilizată numai pentru cei de drept comun, existând inclusiv o secție pentru cei minori. În 1967 s-a înființat o nouă secție, cea pentru „deținuții înrăiți și recalcitranți” din celelalte penitenciare din țară. În anii `70, odată cu construirea actualului penitenciar, fortul a fost abandonat treptat. Un ultim episod în care celulele sale au fost utilizate pentru întemnițarea pe criterii politice a fost în decembrie 1989, când câteva zeci de bucureșteni au fost aduși și închiși într-una dintre camere Fortului 13 Jilava.

         Personalități ale României care au fost încarcerate la Jilava sau care  și-au petrecut ultimile zile din viață în această închisoare:  Gheorghe Gheorghiu Dej , Monseniorul Vladimir Ghika, Toma și Petre Arnăuțoiu –membri a grupului de partizani anticomuniști de la Nucșoara, Corneliu Coposu, Constantin Argetoianu, Constantin I.C. Brătianu, Ion Diaconescu, Iuliu Maniu, Gheorghe Manu, Constantin Noica, Ion Gavrilă Ogoranu, Petre Țuțea și mulți mulți alții.

12

Fortul 13 Jilava

11

Fortul 13 Jilava

10

Fortul 13 Jilava

De ajungi să vizitezi Fortul  13 Jilava fii atent și la însemnările de pe pereți.

“DACĂ VREI SĂ TRĂIEŞTI BAGĂ PAIE SUB HAINE”

“DOMNULE ANTONESCU ROMÂNII ADEVĂRAŢI NU TE VOR UITA NICIODATĂ”

“Un om care vizitează Jilava şi nu este impresionat, ăla nu are suflet de om”

6

Fortul 13 Jilava

Mărturii ale unor foști deținuți în închisoarea Jilava.

           Circula un zvon că ar fi posibil înființarea unui Muzeu al Comunismului în Fortul 13 Jilava – Nu ar fi o idee rea, ținând cont că pe aici au trecut aproape toți deținuții politici și că în vremea comunismului a fost închisoarea morții.

-se pare că numele de Jilava vine de faptul că totul era jilav- umed.

-vizita la Fortul 13 Jilava durează aproximativ două ore,

-din 2012 Fortul 13 Jilava este pe lista monumentelor istorice de tip A ( obiectiv de mare importanță națională).

De reținut

        Oficial este deschis publicului pentru vizitare  însă nu e chiar așa și situația e un pic mai complicată. Fortul 13 neavând o intrare separată, accesul se face prin incinta penitenciarului așa că este nevoie de o programare a vizitei tale acolo.

-vizitarea Fortului 13 Jilava este posibilă  doar cu programare  sunând la penitenciar (nu avem număr de telefon de acolo), intrând pe pagina aceasta de facebook sau contactează-ne.

-după ce ai făcut programarea, te prezinți la poartă,

-trebuie să ai un act de identitate, care rămâne la poartă pe toată durata vizitei,

-este interzis accesul cu telefoane mobile,

-fotografiatul este permis doar în Fortul 13 Jilava  (nu și în zona penitenciarului activ),

-se percepe o taxă de 15 lei /persoană în care este inclus ghidajul.

Fortul 13 Jilava l-am vizitat cu Anda și Ionuț de la Hai la Bord, cu Noemi de la Povești călătoare și cu Iulian de la Trans-ferro

Informații din:

-Dicționarul penitenciarelor din România comunistă 1945-1967 de Andrei Muraru.

-de la ghidul care ne-a însoțit prin Fortul 13 Jilava,

*imagini din aprilie 2015

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.