ÎNCHISOAREA DOFTANA

         Ne doream  (cum sună asta ?!! ) de foarte mult timp să vizitam PENITENCIARUL DOFTANA, dorința creștea cu fiecare știre apărută în media. Știri care nu anunțau decât că s-a mai furat ceva fier vechi, că zăpada a distrus o parte din acoperiș, că nimeni nu este interesat de soarta acestui monument.


           În vizită la închisoare am fost  neoficial,  fără să plătim bilet la intrarea, a fost  poate  un moment de nebunie sau de aventură. Acum nu am mai intra fără căști de protecție pe cap. Cine vrea să viziteze oficial fosta închisoare, trebuie să obțină  semnătură de la primărie și să  dea o declarație pe propria răspundere, deoarece riscul prăbușirii acoperișului este foarte mare. 

          La intrare am fost întâmpinați de porțile din fier ruginite  ferecate cu 3 lacăte, ne-am uitat prin jur și am găsit o gaură în gardul din beton, ne-am strecurat cu greu în curte.

          De la distanță printre pomi se vede destul de bine clădirea, am fost tentați să spunem că s-a exagerat spunând că e la un pas de prăbușire.

          Pornim în explorare spre partea stângă, aici găsim o ușă deschisă, cu pași timizi și cu privirea în  tavan  ce mai era din el am pătruns în interior. În fața noastră era Camera de proiecție, am intuit că a fost așa ceva acolo. Foarte luminoasă, încă cu urme de zugrăveală dar și  cu mici găuri în tavan pe la colțuri pe unde pătrundea câte o rază de  soare tomnatic.

          Dezamăgiți și cu tot felul de scenarii ce încolțeau în mintea noastră am părăsit încăperea, bine aerisita după cum se vede ca geamurile lipseau. Încet am pornit pe lângă imensa construcție, ajungem la primul turn care este folosit ca și magazie pentru lemne de către familia ce locuiește în  fosta clădire administrativă din curtea închisorii.

          Este singurul turn în stare mai bună, la celelalte lipsesc  ușile, scările interioare din lemn care   au fost furate, doar fierul gros ce servea ca și balustradă atârnă  înțepenit în zidurile groase din  piatră.

          Din exteriorul construcției nu ai spune ca este părăsită, iarba cosită din jurul ei și ciripitul vesel al păsărilor lasă impresia că am fi  lângă un palat. Am dat și peste două busturi, unul fără cap, ce vegheau printre puțina vegetație, spre cine știe ce.

          Încet ajungem în fața închisorii, în partea dreaptă, în față o  poartă imensă din gratii de fier ce demult păzea ușa ce dădea spre  vorbitor.  Două rânduri de gratii despărțeau vizitatorii de deținuți, în ciuda vandalizării acestea au rămas bine ancorate din tavan până în pământ.

          Culmea, am intrat într-o fostă închisoare ca niște hoți, ne-am strecurat pe geamul din dreapta. Apoi am pătruns în celelalte încăperi. Am trecut pe rând prin atelierul de pictură și  prin cel de tâmplărie.

          Într-o cameră  am descoperit urmele unei machete, macheta din ipsos a închisorii, amplasata pe un piedestal din lemn acoperit cu catifea verde, acum vandalizată, camera a  fost  biroul directorului.

          De aici am ajuns ușor în curtea interioară printr-un un hol care făcea legătura și cu camera de proiecție.  Nu am avut curaj să  mergem pe acolo, la tot pasul erau grămezi de moloz, pământ, sticlă, țiglă,  lemn. O imagine tristă și înfricoșătoare când priveam spre ce a mai rămas din tavan, alte bucăți de acoperiș așteptau o mica adiere de vânt să -și facă curaj până jos.

          Mergem mai departe prin curtea interioară, unde auzim foșnetul unor vietăți prin iarba uscată. Ne-am dat seama că vorbeam în șoaptă ca nu cumva să ne audă cineva… Cu ochii cât cepele atenți la fiecare pas pe care îl făceam mai trăgeam câte o fotografie. Din când în când se mai auzea zgomotul bucăților de burlane ce atârnau pe ziduri, parca se legănau în speranța că se vor elibera. La următorul vânt mai puternic cu siguranță decolează împreună cu alte elemente din acoperiș.

Nebunia noastră continuă și  intrăm în zona numita zona H, înfricoșător, imaginile vă pot spune mai multe decât noi.

          Se spune ca închisoarea avea în total 365 de celule, ziua și celula, acum toate celulele seamănă între ele, ușile stau să cadă, mucegaiul domnește prin colțurile încăperilor, toate sunt goale, unele cu mici scrijelituri pe pereți.

Totul este inundat de lumină, de razele soarelui după care, demult, tânjeau deținuții de aici.

            La etaj pericolul este mai mare, am făcut câțiva pași pe scara din beton încă în stare bună, aceiași priveliște dezolantă  am întâlnit, nici nu ne așteptam la altceva.

           Sus se simțea mirosul de lemn mucegăit, umezeală și fum, deși intra aerul prin toate geamurile sparte, mirosul de vechi era  destul de puternic.Traseul prin închisoare s-a încheiat de unde am pornit, am parcurs jumătate din H  ne-am întors prin camera unde era macheta.

Nici nu ne-am dat seama când au trecut două ore, două ore petrecute într-un loc înfricoșător, trist  și periculos.

           Neatinse au rămas și scaunele din fier de la poartă, singura construcție întreagă este fosta casă de bilete de pe vremea când funcționa muzeul.

             Când să părăsim curtea am observat că lanțul de pe poartă era  pus doar de formă, pe el două lacăte închise și unul desfăcut, așa  că am ieșit și noi civilizat pe poarta fostei închisori.

            Este dureros ca în 20 de ani să se distrugă o asemenea bijuterie arhitectonică. Mai dureros este ca nimănui nu-i pasă de soarta fostei ÎNCHISORI DOFTANA, primăria nu are bani, nu are cui să vândă, cei mai de sus au alte treburi mai importante și uite  așa se distruge totul …

Info:

–  În 1894 Regele Carol I a vrut să construiască o reședință de vară, un castel, însă calul său și-a rupt un picior și a considerat că este semn rău. În timp ce căuta alt loc în aceiași localitate TELEGA,   un sătean i-a ieșit în față spunându-i că nevasta i-a fost violată de ocnași. Atunci a dat ordin să se construiască o închisoare după modelul Bastiliei, din care să nu poată evada nimeni. Penitenciarul Doftana a avut renumele de ” Bastilia” din 1897 până în 1940 cât a funcționat ca închisoare,  nimeni nu a reușit să evadeze.

– În urma cutremurului din 1940 închisoarea a fost foarte grav avariată, a fost închisă  între 1940-1950.

În 1950 devine monument istoric, numindu-se Muzeul penitenciar Doftana.

– În timpul „Epocii de aur“ a fost loc de pelerinaj al comuniștilor și cadru de festivități pentru organizațiile de pionieri la înmânarea cravatei roșii și a depunerii jurământului.

– Din 1989 viața Penitenciarului Doftana se stinge lent.

– La Doftana au fost închiși, printre alții și: Gheorghe Apostol-comunist; Nicolae Ceaușescu- comunist; Gheorghe Gheorghiu-Dej-comunist; Max Goldstein- anarhist; Emil Bodnăraș- comunist; Corneliu Zelea Codreanu-legionar; Ștefan Foriș-comunist; Alexandru Moghioroș- comunist; Gheorghe Pintilie- comunist; Grigore Preoteasa; Horia Sima- legionar; Richard Wurmbrand- pastor; Chivu Stoica- comunist; Rudolf Brandsch- democrat.

Cum ajungi la Penitenciarul Doftana:

Loc. Telega Jud. Prahova

Dj 100 E – între Câmpina și Telega.

Drumul este asfaltat în stare foarte bună.

Noi am vizitat închisoarea pe  28 iulie 2012

Share Button

6 Comments

  1. Voicu Jean

    Doamne în ce hal arată,aici am fost făcut pionier,am și vizitat toată închisoarea..Pe conducătorii noștri nu-i mai interesează istoria,doar banii, foarte mulți bani.. Mă uit pe imagini și pe poze și devin nostalgic..Sper sa de găsească bani pentru renovare,că este păcat..

    Reply
  2. Mihai Tufă

    In data de 16 martie 2015 am vizitat şi eu acest monument exact parcurgând aceiaşi paşi după cum este povestit în materialul de mai sus,eram cu nevasta o nepoată și prietenul acesteia, citind povestirea am crezut că unul din cei care au fost cu mine, au scris-o. După aproape trei ani vă pot spune că starea monumentului este şi mai gravă.

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Mulțumim Mihai că ne-ai reamintit de starea acestui monument uitat 🙁
      Starea în care se află este din cauza nepăsării… iar peste alți 3 ani va fi și mai jale, puține șanse să se facă ceva concret acolo.

      Reply
  3. Anda

    Ati fost norocosi, chiar daca ati riscat mult. Spun asta pentru ca nu ati dat de paznicul de care am dat eu si Ionut, care nu ne-a lasat deloc sa intram,nici pe gaura aia. Arata infricosator, dar m-as incumeta si eu o data sa explorez.

    Reply
  4. hoinariromani

    Pacat ca este o constructie foarte frumoasa, construita din piatra de rau.
    Ar putea fi folosita ca si muzeu, am inteles ca este foarte greu sa se schimbe destinatia din MONUMENT ISTORIC in altceva. Dar decat sa se degradeze de pe o zi pe alta ar putea sa faca si hotel cum au venit unii cu oferte.
    1,2 mil de E, nu este o suma mare pentru o asemena constructie.dar…sa speram ca cineva va constientiza adevarata valoare a monumentului.

    Reply
  5. Larisa

    Foarte interesant articolul. Nu stiam de locul acesta. Este mare pacat ca astfel de locuri zac in nepasare si nu sunt restaurate.

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.