E spectaculos, e cel mai înalt drum din România, este drumul Regelui sau regele drumurilor.
Când am scris despreTransfăgărășan, am zis că e cel mai spectaculos drum din România, când am ajuns pe TRANSALPINA am zis woow! și o să vedeți de ce. La spectaculozitate rămâne Transfăgărașanul pe primul loc.
Aventuri la înălțime….
Dar să începem cu plecarea din București: în săptămâna precedenta ieșirii pe Transalpina nu aveam idee unde să ne petrecem weekend-ul, era vineri și noi nu aveam o destinație exactă (panică?!) unde să mergem. A rămas ca weekend-ul să îl petrecem în București. Dar sâmbătă dimineață un telefon ne schimbă planurile. Un prieten ne face propunerea de a merge pe Transalpina, nu stăm mult pe gânduri, aruncăm câteva haine în rucsac, pregătim cortul și sacii de dormit și la ora 14 ieșeam din orașul aglomerat. Ei doar nu credeți că am pornit fix pe autostrada A 1, am ocolit puțin după un alt cort pentru prietenii noștri, am mai zăbovit după una-alta. Pe la ora 17 abia eram în Râmnicu Vâlcea.
Trebuia ca până în ziua următoare sa trecem de Rânca, se desfășura: „Campionatul de viteză în coastă – Cupa Gorjului 2012” și „TransAlpin Bike Marathon Rânca 2012”.
Soarele apunea, ceața se lăsa, aerul rarefiat făcea ca mașina să nu mai tragă bine, noi aveam de urcat un munte, cum am trecut de cota 2000, ne făceam griji, că suntem mulți în mașina (4) că avem bagaje multe, că are mașina o problemă iar drumul ne dădea palpitații. Nu vedeam nimic nici în dreapta nici în stânga, în față nu se vedea la 2 metri, drumul era în lucru, prin urmare parapeții lipseeau la fel și marcajele. Adrenalină.
Ne doream doar să ajungem undeva unde să ne instalăm corturile 🙂 După Rânca semnal la telefon nu mai este și noi trebuia să ne întâlnim cu alți 4 prieteni care erau în urma noastră.
Dar astea nu erau toate “problemele” 🙂 ca sa fie rețeta completă s-au adăugat și câteva fulgere iar norii groși și negri ne dădeau târcoale. În sfârșit zărim focuri aprinse, corturi instalate, căutam loc și noi, prea aglomerat, hotăram sa înaintăm, am tot căutat loc până la Obârșia Lotrului, totul era ocupat și dacă ar fi fost loc cine să-l vadă, era trecut de ora 21= beznă.
Ne făceam griji și din cauza prietenilor din cealaltă mașina, de care nu știam nimic. Loc pentru campat nu găseam, ne-am întors unde văzusem prima dată corturile (ne-am întors aproape 10 km). Am găsit loc unde să campăm, numai bine ce am scos corturile a început și ploaia, întâi o ploaie mocănească, ne-a lăsat să ne instalăm. Am primit și ajutor de la vecinii de “camping”, erau veniți din Prahova. Un puști ne-a ținut lanterna, ne-au dat și pompă să umflăm salteaua pentru cort, tatăl puștiului s-a oferit să ne lase lanterna peste noapte.
În sfârșit finalizăm și noi cu instalatul și cum ne așteptam deja, a început o ploaie zdravănă, am servit masa sub umbrelă 🙂 bine că am plecat cu sandvișuri de acasă, era în plan sa facem grătar , foc de tabără, dar ploaia ne-a dat planurile peste cap.
Ne-am băgat în cort să jucăm cărți (am încăput 4 persoane în cort de 3) s-a făcut cald a venit și moș’ Ene pe la gene. Când să plecăm în celălalt cort unde era și salteaua, am avut surpriza neplăcută sa constatăm ca apa s-a infiltrat în el. Soluția: am rămas toți 4 în cort de trei persoane, am încăput, fiecare cu sacul lui de dormit.
Dimineața începând cu ora 4 am auzit primele mașini ce urcau spre Rânca, la 6 deja era agitație în “campingul” nostru, mirosea a cafea, a lapte ars, a fum…ne-am trezit desigur cu o altă surpriza aveam doar o pereche de încălțăminte uscată, celelalte încălțări erau ude. 🙂 Trebuia să facem foc pentru grătar dar cu ce? carnea și grătarul era la noi însă cărbunii în cealaltă mașină 🙂
Pleacă prietenul nostru după lemne cu mașina, și cu încălțămintea udă la el ca sa se usuce puțin de la căldura din mașina. Norocul lui că i-au venit papucii lui Marius. Lemnele ude, dar a găsit în jumătate de oră un portbagaj de lemne. Punem în picioare pungi și ne mișcăm pe lângă foc cu câte un papuc în băț 🙂 ca să-i uscăm. Într-o oră aveam încălțăminte uscată. Între timp apar și prietenii noștri (la fiecare mașină ce o vedeam în depărtare ieșeam în șosea să le facem semn în caz ca erau ei).
După ce am servit masa am stabilit traseul -spre L acul Voineasa apoi ne-am întors spre Sebeș, cu oprire la Lacul Oașa continuând drumul spre Alba Iulia-Sibiu-București.
Trebuie să mai ajungem cel putin încă odată pe Transalpina, pentru a face câteva trasee montane.
Acum e ușor de cucerit Transalpina nu îți trebuie decât voință, se poate parcurge cu mașina , motorul sau cu bicicleta sau poți hoinări pe traseele marcate.
Când auzi Transalpina parcă auzi chemarea aventurii, îndemnul de a descoperi ceva neobișnuit, până și numele te face curios să descoperi Alpii Transilvaniei.
Info:
– se spune că drumul a fost construit de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii.
– alte surse spun că drumul ar fi fost construit în timpul Primului Război Mondial, de către germani.
– drumul a fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.
– lucrările de refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934 – 1939 la inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat și regele Carol al II-lea, însoțit de viitorul rege Mihai I precum și primul ministru Gheorghe Tătărăscu și soția sa Arethia, aceștia parcurgând întregul traseu la bordul unei mașini de teren, la volan aflându-se chiar Regele Carol al II-lea. De aici vine numele DRUMUL REGAL sau DRUMUL REGELUI.
-Transalpina are punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m).
Cum ajungi pe Transalpina:
Pe DN 67 în sud (între Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu) și DN 7 în nord. Din Sud ajungi :
-spre Novaci direct din DN 67 înainte de satul Bengești-Ciocădia (la 30 km distanța de Târgu Jiu),
– sau pe “Drum de sub munte” pe DJ 665 din Horezu.
– de la Novaci urci spre Rânca și o ții tot înainte.
Altă variantă:
– din Sebeș spre Sasciori poți face o oprire la cetatea Căpâlna și eventual la Castrul roman de la Șugag, cu urcare prin valea Sebeșului – Lacul Oașa Mica -Obârșia Lotrului.
Prima tură pe Transalpina a fost pe 11-12 august 2012
