Mănăstirea Pasărea

         În vestita Câmpie a Vlăsiei, la fel ca și Municipiul București, se află Mănăstirea Pasărea, somptuoasă, demnă de o catedrală.

           Numele Mânâstirii se pare că i-a  fost dat după numele  pârâului Pasărea, care izvorăște din Pădurea Buciumeni din apropierea locălității Mogoșoaia și se varsă în Dâmbovița, în apropiere de Fundeni.

         Istoria Mănăstirii Pasărea este una destul de tumultoasă. În 1600 a luat ființă un așezământ  din lemn locuit  de călugărițe în apropierea Mănăstirii Țiganu.  Aceasta a a fost jefuită de tătari, în 1659, călugărițele rămânând fără adăpost și loc de rugăciune.

         În 1813  Arhimandritul Timotei   construiește o biserică din lemn cu hramul Sf. Nicolae .  Se spune (legendă) că  locul i-a fost indicat de o pasăre, care i-a călăuzit drumul.  Pasărea a ciripit tot drumul  trecând prin Codrii Vlăsiei, când a ajuns pe marginea Lacului Pustnicu s-a așezat într-un stejar și a început să cânte duios. Călugărul  înțelegând astfel că acolo trebuie să construiască noul lăcaș.

Biserica din lemn s-a prăbușit la cutremurul din 1838. 

        Biserica mare, actuală,  a fost reconstruită de Sfântul Calinic, pe când era stareț la Mănăstirea Cernica  în 1846 -1847  din zid, în formă de tricon cu trei abside,   contribuind și binecredinciosul Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu.  Biserica din cimitir fusese ridicată tot de Sf. Calinic în  1834.  În plan spiritual, Mănăstirea Pasărea este sora geamană a Mănăstirii Cernica.

Catapeteasma este din lemn de tei sculptat, icoanele împărătești, sunt deosebite, fiind pictate și îmbrăcate în argint aurit.

         Turnul  clopotnița care are 25 de metri înălțime iar pînă la clopote trebuie să urci 37 de trepte, dar cu toate acestea în timpul războiului două din cele trei clopote au fost furate de trupele germane pentru a fi topite.

        Pictura a fost realizată în tempera  de aceiași meșteri de la Cernica, Fotache și Nicolae Polovnicul.

          Pe la Mănăstirea Pasărea a trecut  și  Alexandru Ioan Cuza, Domnul Ţării Româneşti,   care  a propus  înfiinţarea unei şcoli primare atât pentru surorile din mânăstire, cât şi pentru copiii din satele limitrofe, şi apreciind faptele măicuţelor propune totodată şi înfiinţarea unui spital cu 12 paturi.

           Dar după cum am spus și mai sus mănăstirea a avut o istorie tumultoasă…

-1875- a fost prădată de cele mai de preț odoare,

-1882- secularizarea averilor mănăstirești – se  desființează viaţa de obşte, adoptându-se de la  1 aprilie 1882, viaţa de sine.

-1916- azilul de bătrâni din București a devenit  spital de campanie pentru răniți,  iar la măicuțele de la mănăstire au fost aduse cele 30 de bătrâne  pentru a fi îngrijite, așa începe viața caritabilă a maicilor de la Pasărea.

-1921- se înființează prima școală de patru clase pentru fete orfane.

-1925- prima  expoziţie cu obiecte confecţionate manual de micuţele orfane.

          În prezent mănăstirea deține  o bogată colecție de artă veche bisericească: icoane, ceramică, broderii, precum și mulaje în ghips aparținând sculptorului G.D. Anghel – cel care a realizat statuia lui Mihai Eminescu  din fața Ateneului Român, acesta trăind ultimii ani la mănăstire.

         Una din comorile  mânăstirii o reprezintă racla cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie.

           La Mănăstira Pasărea funcționează și un cămin de bătrâni din 1990, 50 de persoane. Iar în 1995 a fost înființat  Seminarul Teologic Liceal Ortodox de fete “Sfânta Filofteia”.

Hramul bisericii este Sfânta Treime.

           În ansamblul mănăstiresc mai sunt 67 de chilii, stăreția și gospodăria anexă, muzeul mănăstirii, pe care nu am reușit să-l vizităm. Tot în incinta mănăstirii funcționează ateliere de broderie,  de veșminte preoțești și un mic atelier de cruciulițe.

       Reastaurări ale bisericilor mânăstirii s-au făcut în 1950-1960,  și în 1990-2005.

Despre cimitirul de la Mănăstirea Pasărea:

          Atenția ne-a fost captată de biserică dar și de statuilele dintre morminte. Curioși am explorat puțin locul.

          Cum se intră în cimitir pe partea stângă sunt mormintele celor care au slujit la mănăstire. Tot pe partea stângă este și mormântul sculptorului G. Anghel  de care am amintit mai sus.

          Pe partea dreaptă sunt mormintele credincioșilor. Printre acestea se regăsește și;

-mormântul revoluționarei de la 1848 ANA IPĂTESCU, nu se știe locul exact unde a fost înmormântată, însă în 1985 s-a constatat că o bucată din crucea de marmură care-i veghea mormântul a fost descoperită în apropierea monumentului   funerar al colonelului  MACCA, participant la războiul din 1877. . În arhiva Mănăstirii Pasărea se află un manuscris în care s-a menţionat: “1875, martie 15 au răposat roaba lui Dumnezeu, Ana Ipătescu.”

-în partea de miazăzi a cimitirului se află un monument din marmură neagră unde se găsesc înmormântaţi colonelul P. Macca, 1844-1905, militant de seamă în războiul de independenţă de la 1877. De asemeni este înmormântată şi soţia sa Elena născută în anul 1842   şi decedată în  1912. Doamna Elena Macca este amintită printre ajutătorii Sfintei Mănăstiri. Ea a donat 12.000 lei în 1896.

           Ne-am încheiat vizita rătăcind prin jurul  așezământului, deși era duminică după amiază era foarte puțină lume pe acolo. Ne-am bucurat pentru câteva clipe de liniște  și pe  malul lacului.

Taxă 1 ron -se plătește la poartă. Fotografiatul este permis.

Cum se poate ajunge la Mănăstirea Pasărea:

La 12 km  E de București,  pe șoseaua București-Brănești-Călărași.

Cu trenul până la Brănești sau halta Cozieni.

-cu  autobuzul 429 de la capătul de linie al tramvaielor 13, 14, 33 (Pantelimon- Granit ) până la stația Cozieni. De aici la stânga 3 km prin satul Cozieni se ajunge prin intrarea principală în incinta mănăstirii.

-o altă opțiune – cu bicicleta.

Am ajuns la Mănăstirea Pasărea pe 22 septembrie 2013.