Început timid de valorificare a turismului în Oltenița?!

         Oltenița este orașul vedetă al acestui articol   🙂

         Cum am ajuns în  Oltenița?! După ce am citit impresiile lui Iulian de la trans-ferro despre călătoria lui în acest orășel, am stabilit o zi în care să mergem să vizităm Muzeul Civilizației Gumelnița.

         Zis și făcut, am plecat cum altfel decât #CuTrenul și nu de oriunde …din Gara Titan Sud (lângă stația de metrou Republica),  🙂 împreună cu Iulian. 

         Călătoria cu trenul a durat aprope 1  oră 30′, iar biletul costă 7 ron, nu a fost  aglomerat iar timpul  a trecut foarte repede, așa se întâmplă când se întâlnesc oameni pasionați de călătorii.

        La prima impresie orașul arată civilizat, curat, cu locuri de relaxare cel puțin în centru.

Muzeul Civilizației Gumelnița

         Ajunși în Oltenița ne-am îndreptat spre muzeu, acesta se află într-o clădire veche dar frumoasă, construită în 1926 de arhitectul Ion Cernescu.

         Aici suntem întâmpinați de muzeograf, plătim biletul de intrare 2 ron/persoană, după care suntem invitați să admirăm exponatele. Noi curioși am fi vrut să aflăm  mai multe detalii. Cerem să ni se explice la care primim răspunsul că suntem prea puține persoane pentru a ne fi ghid prin muzeu. Prea puține persoane?! Bine…hai să ne uităm prin vitrine la piesele expuse, curioși mai aruncam câte o întrebare “ghidului” care ne urmărea foarte atent de parcă am fi vrut să furăm ceva de pe acolo. Am încercat să facem fotografii, s-a auzit o vace ” Nu aveți voie să faceți fotografii” evident am întrebat și de taxa foto. Nu prea erau siguri dacă există și cât este, apoi ni se spune că este 20 ron de obiect. 

         Ne continuăm vizita, exponatele sunt împărțite pe cele două etaje ale clădirii, în vitrine repartizate pe fiecare epocă în ordine cronologică.

         A fost înfiinţat în 1957, pe baza unei donaţii de 902 piese arheologice, făcută de Barbu Ionescu, de profesie contabil, care a fost şi primul director al muzeului până în 1968.Colecţiile muzeului au crescut considerabil, ajungând la 15.500 obiecte arheologice şi numismatice. Sunt expuse materiale ale culturii neolitice Gumelniţa (unelte de piatră şi corn de cerb, ceramică, figurine, vase antropomorfe şi zoomorfe, harpoane, topoare din piatră), tezaure din mileniul I î.Ch., tezaure de bijuterii de la Colibaşi, Chirnogi.

Epoca Neolitică

Civilizația  Dudești -cea mai veche civilizație  de cultivare a pământului și vânatului care evoluiază de la începutul mileniului V a. î.Ch.

Civilizația Boian– răspândită pe ambele maluri ale Dunării, în toată Muntenia și Bulgaria de Nord. Ocupațiile purtătorilor civilizației erau cele de cultivare primitivă a plantelor, creșterea vitelor și mai puțin vânătoarea. Uneletele erau din piatră șlefuită.

Civilizația Gumelnița– Una dintre cele mai strălucite civilizaţii din ultima jumătate a mileniului V a.Chr.  (alături de complexul Ariuşd – Cucuteni – Tripolie). Elementul specific culturii este ceramica, în special neagră, dar şi o alta, arsă la brun (rar, chiar la roşu-cărămiziu) ambele specii bine lustruite, având forme şi decoruri variate, acestea din urmă incizate, în relief, precum şi pictate cu grafit.

Epoca Bronzului

Civilizația Radovanu– civilizație ce a evoluat la sfârșitul epocii bronzului, obiectele din această perioadă sunt din ceramică puternic lustruită și uneori decorată cu incizii, brâuri sau proieminențe.

Civilizația Geto-Dacă -Printre elementele reperezentative ale acestei civilizații se numără și ceașca cu toartă (așa numita ceașcă dacică) și farfuria cu picior înalt, „fructiera”.

        Din păcate nu avem fotografii,  să completăm cele spuse , din motivul amintit mai sus.

        În plus la etaj la majoritatea exponatelor lipsesc etichetele cu descrierea, ni s-a spus că s-au pierdut când s-au reorganizat vitrinele…

        Dincolo de aceste mici inconvienente merită să- treceți pragul dacă ajungeți prin Oltenița, sau poate mergeți special pentru a vizita orașul. Cu siguranță veți descoperi lucruri interesante printre exponatele muzeului.

 Programul muzeului este de marţi până vineri între orele 9:00 şi 17:00.

Ce am mai văzut prin Oltenița

         De la muzeu ne-am îndreptat spre PORT, aproximativ 3 km, unde am tras cu ochiul puțin la Dunăre și la vecini spre Turtucaia. În drum spre  port ne-am abătut și pe la biserica de lemn “Sf. Gheorghe” desigur cu porțile ferecate.

         Aproximativ în centrul orașului se află o statuie  impunătoare cu multe decorațiuni ridicată în memoria eroilor din Primul Război Mondial.

         Pornim pe  singura alee pietonală, căscăm gura pe la clădirile mai vechi, mai facem câte o fotografie. Am trecut prin Parcul Oltenița, din depărtare am observat că există și Aqua Park. Eram porniți spre Turnul de Apă unde ar trebui să  funcționeze Muzeul de Artă. Ar trebui… era închis,  fără niciun afiș, ne-am uitat pe geam și am văzut câteva obiecte puse la întâmplare. În spatele turnului de apă am remarcat Moara Dunărea construită în 1913, (monument istoric) acum funcționând ceva firme cu diverse activități. Vis-a vis este  biserica  “Eroii” ridicată în 1937-1939, consolidată în urma cutremurului din 1977 și resfințită în 2006. În curtea acestei biserici se găsește și un monument închinat eroilor din Primul Război Mondial.

         De aici am făcut cale întoarsă pe strada Ion Iliescu, pe această stradă s-a născut Ion Iliescu, nu am dibuit casa sa, însă am descoperit o casă  interesantă din cărămidă cu foarte multe decorațiuni.

        Am observat că într-un oraș așa mic sunt multe monumente închinate eroilor, printre ele  Monumentul ostaşilor ruși căzuţi în bătălia Olteniţei, din războiul Crimeei. Acest monument este situat în apropierea Bisericii Sf. Nicolae. Biserica a fost proiectată arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory, fiica scriitorului B.Ș.Delavrancea.

         Biserica Eroi şi biserica Sf. Nicolae  sunt realizate în stil brâncovenesc. Din acest motiv directorul muzeului „Civilizaţiei Gumelniţa” dorește să fie trecute ca  monumente istorice.

         Trecut de prânz am poposit la o “cofetărie comunistă”, vorba unui clasic în viață  🙂  Și nu ne-am luat doar  câte o prăjitură ci câte două,  s-a uitat puțin mirată vânzătoarea dar… noi le-am devorat până la ultima firmitură. Nu au avut gustul prăjiturilor din epoca  ceaușistă dar…au fost bune –Cofetăria Caty.

        Ne întoarcem spre Gara Oltenița, timp până la tren mai aveam  mai bine de o oră, nu prea aveam stare așa că am pornit iar pe străzi, am aflat și unde este autogara, ne-am învârtit printre blocuri și am decoperit câteva magazine cu nume haioase. Întorși la gară după al doilea tur am fost surprinși de numărul mare de călători care așteptau trenul, foarte mulți elevi, care au coborât la stațiile următoare, până la București ajungând trenul cu puțini călători.

        A fost o călătorie interesantă, într-un orășel  pe care dacă vrei să-l descoperi trebuie să pornești la pas.

 

 Despre  Oltenița

         Municipiul Olteniţa este atestat documentar la data de 13 Aprilie 1515 într-un document aparţinând domnitorului Neagoe Basarab. Denumirea veche a regiunii era Daphne iar apoi pe timpul împăratului Constantin cel Mare s-a numit Constantiola sau Constantiana Daphne.

 

 Mersul trenurilor

Share Button

7 Comments

  1. Petre

    Salut!
    Vin pe 10.04 in Oltenita cu un grup de turisti straini pentru o scurta vizita , se poate sa imi recomandati un ghid local ?
    Multumesc

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Bună Petre!
      Încearcă să-i contactezi pe cei de la Muzeul Civilizației Gumlnița (0242.511.174), eu personal nu cunosc niciun ghid local.
      O zi minunată și plimbare plăcută prin Oltenița și nu numai!!
      Georgeta,

      Reply
  2. abcd

    Turnul de Apa a fost renovat … nu mai este ca in poză

    Reply
  3. abcd

    nu stiu cand ati fost in Oltenita … însă Turnul de Apa … nu mai arată ca in poză

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Mulțumim pentru informație!
      În Oltenița am fost în Noiembrie 2013, de atunci sunt și imaginile.

      Reply
  4. Un oltenitean

    Multumim pentru observatii. Aprecierile sunt obiective, la muzeu s-a schimbat directorul, iar cel existent avea atunci doar trei luni si nu cunostea expozitia de baza, nu avea nici muzeograf interesat sa o cunoasca. Nici macar un pliant nu ati gasit? Parca era asa ceva la stand?
    Amenajarea turistica a asezarii eponime a culturii Gumelnita, adica a Magurii Gumelnita se lasa asetptata, poate primarul o sa aprecieze proiectul existent sau poate va decide sa se faca alt proiect, ca sa ofere mai multe oportunitati turistice. Turnul de apa este in reabilitare cu fonduri europene, iar acolo se va amenaja un muzeu al pescuitului si o cafenea literara?. Pentru Muzeul de Arta speram ca priamrul sa aloce alt local, altefel este desfiintat. Demn de vizitat era biserica Sf. Nicolae, construita intre anii 1858-1861, care il are ctitor pe domnitorul Alexandru Ghica si initial pictata de Gh. Tatarescu. Reveniti peste doi ani, poate se va schimba cate ceva in bine. Un oltenitean get-beget.

    Reply
    1. HoinariRomani (Post author)

      Mulțumim pentru lămuriri. sperăm să revenim la Oltenița și să vedem schimbările în bine!!

      Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.