Unul din locurile unice din Europa se află în Buzău, locul în care ajung de trei ori mai puţini turiști de cât ajung la Turnul Eiffel într-o singură zi!
Printre acești vizitatori ne-am numărat și noi vara trecută. A fost pentru a doua oară când am ajuns la Vulcanii Noroioși, prima dată fiind în 2011. De fiecare dată am avut impresia că suntem undeva pe Lună sau în deșert dacă luăm în considerare cele 41 de grade C care erau acolo.
Ne-am aventurat la PÂCLELE MARI probabil în una din cele mai toride zile ale verii. Aici am avut o surpriză, s-a întâmplat un lucru bun, cineva a împrejmuit întinderea de formațiuni cu gard. Asfel accesul celor care deteriorau formațiunile vulcanice fiind inaccesibil. În 2011 indivizi cu ATV-uri și motoare se ‘distrau” distrugând zona protejată. Acum sunt paznici foarte vigilenți care atrag atenția chiar și turiștilor care sunt prea curioși. A fost introdusă taxa de vizitare, au fost amplasate panouri informative despre vulcanii noroioși și despre flora din zonă.
Formaţiunile apărute aici au fost create de gazele naturale, ce au ieşit la suprafaţă trecând printr-un sol argilos, astfel încât întreaga zonă pare pavată cu cratere de mici sau de mari dimensiuni. Solul noroios dă impresia unui peisaj extraterestru, pe alocuri umed, acolo unde gazele sunt încă active, pe alocuri uscat.
Pâclele Mari nu sunt atât de spectaculoase ca Pâclele Mici dar pe noi ne-au surprins și ne-au fermecat conurile vulcanice înalte, pâraiele de noroi ce străluceau în soare, culmile numeroase topite şi prelinse ca ceara. La o temperatură greu de suportat, peste 40 de grade C. am urmărit artezienele de nămol şi am ascultat gâlgâiturile necontenite, desigur am și fotografiat că mâine vulcanii noroioşi vor fi puţin mai diferiţi decât ieri şi azi.
Pe curând!
