Pe cai prin țara moților pe urmele tracilor

 

          Când pasiunea nu cunoaște limite se nasc idei, idei mărețe care încet dar sigur se pun în practică.

        Dacă ne-ai urmărit pe facebook, ai văzut că de curând am hoinărit, călare, nu oriunde ci prin Apuseni. Am răspuns invitației Florinei la infotripul Visit Apuseni by Horseriding. Timp de trei zile gazda noastră a fost Oana Valea –proprietara pensiunii Moara Veche din Mesentea (Alba) și deținătoare a mai multor necuvântătoare. Dar ne limităm să-ți amintim doar de cei 11 cai din Centrul de călărie Aladin, pe care îi îngrijește. Fiecare cu povestea lui.

          În prima zi am făcut cunoștință cu locul și cu caii parteneri pentru cele trei zile pe care urma să le petrecem acolo. Oana ne-a povestit despre fiecare cal, de unde provine, cum a fost salvat sau cumpărat, cum i-a învățat să fie docili și cum i-a dresat. Noi am ascultat cu atenție poveștile apoi am trecut la țesalat caii, am vorbit cu ei, i-am lăsat să ne simtă mirosul…să se obișnuiască cu noi. Următorul pas a fost să  a încălecam pe-o șa …și să pornim…întâi în manej, ascultând cu atenție instrucțiunile date de Oana. Apoi la pas pe un traseu scurt, pentru a ne obișnui în sa, cu drumul, cu atmosfera și cu împrejurimile. Plimbarea a durat aproximativ o oră.

          Ziua a continuat la pensiune unde cu mic cu mare am participat la facerea Pup-urilor. Pup-ul este un fel de plăcintă, dar din aluat de pâine cu diverse umpluturi, cum ar fi: varză călită, cartofi, brânză, mere, carne. Însă fiecare familie are rețeta proprie. Ne-am continuat seara cu povești din zonă savurând ce am produs, adică delicioasele pup-uri.

           Ziua de sâmbătă a fost una din cele mai pline zile în diverse activități, de dimineață am pornit pe traseul Tibru,  absolut minunat. Pe dealuri, pe poteci, prin sate, pe șosea, peste 12 km în aproape 3 ore. Am savurat fiecare moment…de sus, am văzut celebra livadă de pruni și meri a Benicului.

           După prânz am pornit hai-hui prin împrejurimi, astfel am ajuns în satul, Tecșești căutând poiana cu narcise, din păcate nu mai erau înflorite.  Cu ce mai  este special acest sat?! În primul rând pe o distanță de 7-8 km. sunt răsfirate 14 case. Apoi câțiva tineri cu inițiativă din asociația Groove On și organizația La Origini s-au pus pe treabă și construiesc un Muzeu Viu. Am avut șansa de a întâlni doi din omenii care se ocupă de acest proiect. Urmărește-i pe facebook pentru a afla mai multe detalii despre acest proiect inedit!  Experiența a fost unică în acest cătun, să cauți muzeul și să-l găsești chiar pe cel care l-u visat și nu numai că a visat la el dar îl și construiește…e ceva. Și aici oamenii amabili ne-au servit cu lapte proaspăt și pup-uri cu brânză dulce, o nebunie pe cerul gurii  🙂

         Aventura în Apuseni a continuat cu un popas la stâna din Benic, gazda fiindu-ne ciobanul Emil Iacșa, am asistat la datul în strung a oilor, la mulsul acestora și într-un peisaj de poveste am savurat cel mai delicios și fin  balmoș (mălai, unt, lapte, pâine albă, smântână-  astea au fost ingredientele identificate, rețeta e secretă ). După o așa masa copioasă am pornit spre Băile Romane de la Cetea, un loc mirific încărcat de istorie. Aceste băi sunt formate dintr-o succesiune de patru cascade de mărimi diferite ce au la bază mici lacuri din apă curgătoare.  Cheile Cetii, în interiorul cărora sunt cascadele, s-au format prin interceptarea de către valea Cetii a unei formaţiuni calcaroase care a fost fragmentată de eroziune în patru “pietre” denumite popular de către localnici: Sandiţău pe stânga iar pe dreapta sunt grupate ”Piatra Saşa” cu vârful retezat parcă de un uriaş din poveşti, apoi ”Ţicuiata” ce poartă în vârf un ”cucui” mai răsărit şi ”Măriuţa”.  Fără echipament special nu se pot “cuceri” toate cele patru pietre.

          Povestea cu cai și despre locul, aparent, neimportant continuă. Pe dealurile pe unde am hoinărit călare au fost descoperite harnașamente ale cailor călăreților traci (chiar și scheletele acestora împreună cu scheletele cailor). În ultima zi am parcurs un traseu de 18 km, călare desigur, prin Valea Cetii, Oana fiindu-ne ghidul care ne-a condus în toate traseele.

           Cu greu și cu multe regrete ne-am luat rămas bun de la prietenii necuvântători care ne-au fost parteneri în drumețiile călare timp de trei zile. Dacă îți dorești o experiență de acest gen, nu ezita  să o contactezi pe Florina, are mai multe ponturi.  Caii sunt cele mai elegante animale, echitația (sportul cel mai nobil) te fac imediat să prinzi drag de ele. Pentru noi nu a fost prima experiență de acest gen însă a fost cea mai lungă și mai intensă. Chiar dacă nu pare, călăria este o experiență ce arde și calorii  🙂

           Încălecăm pe o șa…și continuăm să visăm la  Apuseni, locul unde parcă timpul stă pe loc. Locul unde prinzi drag și mai mult de natură, de oameni …de tot.

           Mulțumim Florinei pentru invitație și Oanei pentru tot și pentru faptul că ne-a făcut să ne simțim excelent și că am fost tratați din prima clipă ca niște prieteni vechi.